Frumoasa mea, te rog să-ţi fie bună seara... şi prin livada cu aduceri în aminte să-ţi treac-un zimbru către locul adormirii, ultim, tăcut, umil, bătrân... printre cuvinte! Dacă-l auzi şi vrei, cumva, să mai rămână, leagă-l cu lanţul de-un gutui, de doi gutui... să fie-al tău... (şi viu! şi mort!)... să nu mai fie al depărtării... animalul nimănui! Nu-i mofturos... (nu cere apă, nici mâncare... spune-i, te rog, doar noapte bună şi... atât)... este sătul de viaŠ...

Cum ziceam vineri, mă pregătesc pentru ce-i mai rău din partea cocoanei de dincolo de tejghele şi vitrine, şi comand ferm, scurt, clar, cu precizie-n vorbă, dar şi cu-n tremur uşor al ălora din gât: "Vă rog... daţi-mi trei icre negre!"... Femeia se clatină puţin, ca pălită de-un şoc nuclear, se negreşte pe obrazul stâng şi se gălbeneşte pe cel drept, striveşte o muscă imaginară şi o muscă reală în palmele-i cât două graifere care nu mai cară cocs în Combinat, mă ...

Moto: "Nu mai durează mult           ÅŸi vom vedea cât de puÅ£in a durat!"                                               (Ion Avram)   Cred că-i bine să vii. Sunt de mult. Åži mi-i frig. Åži mi-i foame. Åži n-am nici măcar un covrig. Nici măcar (de la mese înalte) un rest. Ori un semn solidar de la ÅŸeful celest. Cred că-i bine să vii ÅŸi să faci până când miliarde vor fi (de covrigi) pe pământ. Åži de-a dura să-i dai (fărÄ ...

Filmul omonim a făcut valuri enorme şi mare succes de casă în epocă. Construite în stil parodistic, evenimentele din această peliculă încercau să rezolve ne/golurile societăţii umane, prin cascade de râs natural/forţat (uneori) desigur. Dacă personajele din acest film se întreceau pe însele în orice situaţie creată ori întâmplătoare, personajul de care îmi amintesc aici şi acum depăşeşte orice limită, dar fără să forţeze limitele, fără să deranjeze (prea mult) ...

Când luna ceasta-i craniul unei bestii, pământul cesta-i tigva unui prost... şi nu-i va fi să fie-ntotdeauna cum niciodată este nu a fost!... Eram când este se zicea că este şi se bătea cu pumnu-n piept: eu sânt!... şi mă uitam: pământul n-avea lună, iar luna, bleaga, nu avea pământ! El nu avea, ea nu avea... şi totul avea nimic, nimicul avea tot... eu sânt! eu sânt! bigbang!... unu la unu şi împreună-n marele ne/tot! Când sânt scâncea şi s-auzea că este, este-nce ...

Faţă în faţă cu vânzătoarea care "desface" peşte, mă pregătesc să comand trei icre negre. Mă uit la cocoană şi-i surprind privirea perpendiculară şi hoţoaică pe privirea mea perpendiculară şi naivă. Chiar şi năsucurile ni-s perpendiculare. Ne adulmecăm şi ne iscodim avantajos, mutual, hulpav şi aproape dăunător. De multă vreme n-am mai stat aproape năsuc în năsuc, aproape gură-n gură şi aproape ochişor în ochişor cu un substantiv opus. Şi de multă vreme n- ...

Spun că au pus trotuarul "pe margine"... deoarece puteau să-l pună şi pe mijlocul carosabilului, şi de-a latul, şi pe vertical, şi oblic... Oricum, nu se mai respectă nici o lege, nici o normă, nici o regulă care reglementează circulaţia pietonilor şi tablelor în Republica Noastră Nervoasă. Uite, chiar aici, în faţa Pescăriei, trotuaru-i îngust exact ca mintea proiectanţilor. Pot adăuga: exact cum e creieraşul cestor două babe, care blochează intrarea în magazin. Şi, p ...

Bună fie-ţi seara... şi să-ţi fie dor să te duci la teicile din vale, la trei fântâni cu vrăbii lungi şi lună... cu poale-n brâu şi cu picioare goale, cu gândul dus pe deal, poate s-aude, poate se vede, poate chiar te strigă să-i dai răcoarea unei căni cu apă, un fir de bob şi-un boţ de mămăligă! Bună fie-ţi seara... şi să-ţi fie dor să te duci pe culme, la răscruce, pe unde ştii că trece, câteodată, când vine-n sat să-nveţe cum se duce viaţa în cărţi ...

Cum ziceam în ziarul de ieri, intru în magazinul care "desface" peşte în partea de nord-est a Pieţei din Ţiglina 17. Dau/intenţionez să intru, adică. Fiindcă, exact în uşa Pescăriei, stau la cleveteală două babe zglobii. Şi le rog: doamnelor, vă rog foarte frumos, eliberaţi calea de acces şi daţi-mi voie pentru ca să intru! Femeile (pălite de senectute şi ramolisment) nici vorbă de ascultare. Ca şi cum nu m-ar auzi şi nu m-ar vedea, îşi continuă delirul urlat. Ta-ca! ...

Nu mai urlaţi la cina cea de taină, nu mai scuipaţi în ţărnă şi-n cuibare, staţi în genunchi, cruciţi-vă frumos... fără-n genunchi, păcatul nu dispare, făr-aşadar se înmulţesc sub frunte otrăvuri, fel de fel, nenumărate...!... Chiar nu vedeţi cum liniştea din blid vrea să luaţi (şi voi) pe săturate? şi să purtaţi (în ceastă lume) toată mila şi slava lui mântuitoare? şi să-l păstraţi (n-adâncul tainei) viu şi rege-n tot? şi-n toţi? şi-n fiecare? Nu m ...