Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
Trec pe lângă poarta care/ prejmuie un sfert de casă -
ţânca ţine o păpuşă/ zdrenţuită şi frumoasă!
O salut copilăreşte,/ vreau să-i dau ceva de foame -
ţânca leagănă păpuşa/ n-amintirea salei mame!
Ce-a păţit păpuşa, fato? -/ o întreb... şi-i dau mâncare -
nu a fost cuminte, nene,/ şi-a bătut-o mă-sa, tare!
Vine câinele din curte.../ e un fel de sfert de câine -
ţine-n gură o păpuşă/ şi mă latră să-i dau pâine!
Ce-a păţit câinele, fato? -/ o întreb a doua oară -
ţânca leagănă şi cântă.../ cum păpuşa lui să moară?!
Plec şi îmi azvârl în urmă/ ochii plini de sănătate -
toate plâng, toate mănâncă.../ doamne, ce singurătate!
