Căutarea Continuă (I)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Au trecut exact cincizeci şi unu de ani de când o Caut prin toate cartierele cestui „oraş cumplit de negustori”, dar tot nu m-am învăţat minte, tot nu pot renunţa şi nu-mi pot refuza Visul! Visul a devenit material – un fel de casetă video, un fel de statuetă la purtător, un fel de talisman, de totem! Şi, cu cât timpul se petrece-n ireversibilitatea-i fatală, cu atât mai mult insist într-astă Căutare! Şi sunt sigur că am devenit dependent de Ea, că Ea a devenit SINE QUA NON! Şi chiar cred că mă urmăreşte, însă nu-mi dă voie s-o găsesc, s-o ating, să-i mângâi conturul! Nici măcar la strigăt nu-mi răspunde! O strig şi-n Vis şi-n Veghe! Nu numai că nu-mi răspunde, dar mai şi hohoteşte batjocoritor! O voce din spatele şi din faţa şi din susul şi din josul Ei clamează: „Caută! Caută!”...Exact cum spune Blaga: „sapă, sapă/ până dai de piatră-n apă”! Am plătit tot felul de agenţi secreţi, însă nici dumnealor n-au aflat-o, n-au aflat pe unde ar putea fi, pe unde „locuieşte”! Am mers la preoţi şi la preotese şi la specialişti în Domeniu, dar au strâmbat din nasuri şi au ridicat din umeri după ce au folosit tot felul de „metode specifice”, după ce n-au descoperit nici o Urmă, nici o Adiere a Cestei Arătări! Şi am cerut chiar şi sprijinul urmaşilor celebrei Agatha Christie, dar şi al urmaşilor celebrei Rodica Ojog Braşoveanu! Nici vorbă de vrun succes! Nici vorbă de vro pistă şi  vro speranţă! Am consultat o droaie de prezicătoare şi ghicitoare, un morman de profeţi, „dar în zadar”, cum cântă Dan Spătaru! În loc să mă consolez cu gândul că s-ar putea să NU EXISTE, eu accelerez pedala Căutării, mai ales că din ce în ce mai mulţi „oameni” săritori la necaz îmi dau din ce în ce mai multe „indicii” despre unde au „văzut-o”, au „auzit-o”, i-au simţit „respirarea”! Cineva, prieten al Poeziei din Totdeauna, mi-a „suflat” că a zărit-o pe strada lui Eminescu şi pe strada lui Caragiale şi pe strada lui Coşbuc! Desigur, am alergat iute, „într-un suflet”, cum se zice, la faţa locului, dar am nimerit în Neant! Un alt prieten bun cum numai un prozator cu „maşină de distrus tot” poate fi, mi-a şoptit că nu i s-a părut, ci-i sigur că a „remarcat-o” plutind pe deasupra Dunării, ca o ştimă...şi că eu nu ştiu să Caut, încă nu am învăţat să Caut, încă trebuie să mai suport astă STARE şi încă trebuie să mă rog la Dumnezeu! Căci numai şi numai Dumnezeu mi-o poate aduce, o poate convinge, o poate determina să nu mă mai chinuiască atât!...Alaltăieri, la Utrenie, eforul Emil Batog mi-a „ciripit” că a „depistat-o” în Cimitir...(Stai să vezi!)

Citit 433 ori Ultima modificare Duminică, 24 Iunie 2018 15:43

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.