vino, draga mea suveică!/ – te blestem, dacă nu vii: veci să-ţi cadă luna-n teică/ şi iubirea-n păpădii când mai mergi şi tu la apă,/ să te răcoreşti un pic, la picioare...şi să-nceapă/ Dorul Marelui Nimic !!!   vino, draga mea suveică!/ – toate cele mi se frâng sub cămaşa mea de neică,/ de naiv, de gol, de stâng: eu am pus războiu-n poartă/ – un război şi sfânt şi drept – vino, arta pentru artă-mi/ ţese de colivă-n piept !!!   vino, draga mea s ...

"La toamnă, după ce nu mai dă lapte, o duc la iarmaroc şi-o fac parale. Nu mai face nici doi bani. Poate scot măcar de-un rachiu!"...Nu, nu-mi pot smulge vorbele astea din urechi! Vorbele astea mă cotrobăiesc peste tot, prin toată dimensiunea anatomiei mele precare, prin toată alcătuirea mea parcă nepotrivită pentru sensul cuvintelor lui tata despre blânda şi bătrâna noastră lăptăreasă! Îmi vine să-l rog pe tata s-o mai lase măcar un an! Îmi vine să mă închin la ceruri ...

din ce în ce mai singur,poetul alunecă în braţele nopţii şi se înveleşte cu manuscrise din ce în ce mai singur,poetul se visează îmbrăcat cu hainele de mire al memoriei din ce în ce mai singur,poetul încetineşte pasul şi caută convorbiri literare cu morţii din ce în ce mai singur,poetul vede cum i se lasă întuneric, din ce în ce mai întuneric poetul se suie pe scara de incendiu,coboară pe rug şi strigă să se facă lumină, lumină, lumină ...

au dat salcâmii în mugur, Marie !!! – oare să cred că a venit primăvara? oare-i dezlegare la fluturi şi chemare la rătăcire prin liniştile şi prin adâncimile vioarei ???   au dat salcâmii în frunză, Marie !!! – una câte una, vioarele se urcă şi coboară să-şi aşeze glasurile: cică vor să înceapă primul concert pentru rochia de seară !!!   au dat salcâmii în floare, Marie !!! – fructele caută loc printre vioare şi fluturi, să asculte şi să crească ...

Da, iese mama din casă...cu o carte-n mână. Şi eu, naivul, mă bucuram că am să aud clinchet de monede, zornăit de bănuţi pentru film!...Însă, fir-ar să fie de "însă", nici de data asta n-am noroc! Iar am să mă smiorcăi şi iar am să mă înfurii prin dosul gardului, după clopotul de sfârşit de vecernie, când am să-i văd şi am să-i aud pe-alde Victor şi pe-alde Maria şi pe-alde alţii cum trec veseli şi râzând spre Căminul Cultural!...Şi, când am să aud, la noa ...

Intru-n ogradă şi trântesc mohorul lângă iesle. Şi nu cred că i-i de-ajuns celei dreptunghiulare cu lapte. Mă mai duc o dată. Mă mai întorc o dată. Gata, nu mă mai duc...poate să-i crape bârdanul de foame! M-am săturat! O să vină mama de la prăşit răsărită, o să vadă ce şi cum, o să-mi dea o chelfăneală corectă, dar nici nu mă mai duc după mohor! Ce, vaca-i mai importantă ca mine? De-ar da lupu-n ea, să scap o dată de corvoada asta! La urma urmei, cât lapte m� ...

vă rog să pregătiţi ghilotina – să fie foarte bine ascuţită fiindcă nu vreau să vă faceţi de râs în faţa lumii care aşteaptă fericită şi nici dumneavoastră nu cred că vreţi s-o doară, cred că vreţi să aibă parte de o decapitare perfectă – văd că sunteţi nişte monumente ale milei şi aţi promis că n-o trageţi pe sfoară şi n-o batjocoriţi ca pe o insectă în plasa unui paing sadic şi somnoros – vă rog foarte frumos, vă rog foarte frumos !!! vă rog ...

O tulesc, sigur că da! Că, altfel, primesc sfărmări de la mama! Educative! Vorba aia: dacă educaţie nu e, nimic nu e! Nimic, nimic! Nici mulţumire, nici respect, nici credinţă, nici smerenie, nici onoare! Să calc pe cuvântul mamei? nici gând, nici vis! d-apoi vorbă, d-apoi faptă! Aici şi acum, "pe-un picior de plai şi pe-o gură de rai", nu se amestecă niciodată una cu alta şi nu se pune nicicând problema cârdăşiei la rău! Numai la bine se poate intra-n cârd! Sunt şi di ...

prin gardul straşnic holburi des cresc şi se ridicăsă mai audă păsări, să mai atingă cer –sunt păsări mai puţine, mai rare şi mai goale,ceru-i mai sus, mai veşted, mai mic în 2/pi/r !!!sunt albe, mov şi-albastre – buimace şi naive,s-agaţă printre fiare, printre târtani şi praf,tuşesc, îşi plâng pe rochii – surd, împrejurul cântăla disperatometru, la disperatograf !!!tot jurul dă din coadă, hulpav, bate din palme,slăveşte prăbuşirea, cruzimea, face hazşi s ...

Şi tai, şi tai...că s-a făcut mohorul. Se face şi păpuşoiul. Că-i bine semănat şi-i bine prăşit. Mohoru-i rar, dar înalt. Şi lăsat special să crească. Fiindcă are o grămadă de animale nea Gică Mihai. Adun mohor din tarlaua lui, nu dintr-a noastră. A noastră n-are nici un fir de buruiană. Pe toate le-a prăşit biata mama. Că-i place să nu facă treabă de mântuială, ca alţii. Tai mohor şi nu cred că se supără nea Gică. Poate nu mă prinde. Şi, dacă mă găseş ...