Domnişoară Nalbă, nalba-i/ naltă cât Singurătateaorizonturilor tale,/ prinse-n cuie, de Mister! - Dacă-ţi mai aduci aminte,/ numai Rătăcirea ta te-a smuls din farmecul floririi/ până dincolo de Cer! Domnişoară Nalbă, nalba-i/ naltă, încă pe picioare: mov şi roz şi alb şi roşu/ într-o sumă de Tăceri! - Dacă-ţi mai aduci aminte,/ câte nopţi devastatoare am dormit în flori de nalbă,/ căutând ziua de ieri! Domnişoară Nalbă, vine/ vremea veştejirii, cade toată na ...

Aud şi nu pot să mă apăr. Nu pot să plec din raza de acţiune a canonadei celor doi săriţi. Nu pot să mă mişc, fiindcă-i aglomerat autobuzul. E clar, sunt condamnat să aud: "De ce-ai uitat factura acasă? Zi, fă, de ce-ai uitat factura acasă? Ai uitat-o? Ori n-ai găsit-o? Dacă n-ai găsit-o, n-ai putut să-mi spui? Unde mergem noi, acum, aşa, ca proştii fără factură? Doar ţi-am zis s-o cauţi în sertarul de sus, nu? Nu cumva tu ai umblat numai în sertarul de jos? Zi, fă, ...

frumoasă perpendiculară/ de la pământ până la cer m-ai dus şi m-ai lăsat afară/ punct anonim pe doipier încep să cred că astă seară/ ai reuşit să mă învingi prin fum albastru de ţigară/ în colţul nostru cu paingi încep să ştiu că totdeauna/ m-ai dat la pulbere şi praf să nu ţi se mai pară luna/ mireasa mirelui moldav eu am fost mirele pe care/ l-ai spus la cina lui da vinci l-ai condamnat la înălţare/ în colţul nostru cu paingi încep să uit acestea toate/ rot ...

Râvnesc ipotenuza şi stau pe gânduri - poate mă smulge din Mirare şi din Singurătate şi pune Capăt celei mai triste Aşteptări: Triunghiul îmi aduce aminte ce Regrete m-au prins văzând că Drumul şi Mersul pe catete sunt singurele Şanse, că altele nu sunt spre Capătul nemernic al omului Mărunt! Am dus Perfecţiunea triunghiului în spate şi am rămas cu Junghiuri şi Boli omologate de Mintea unui Doctor - Pitagora cel Drept - care-mi prescrie-n Veacuri să-nghit Poezisept! Mă ...

Transportarea persoanelor în comun presupune respectarea unui minim de igienă, dar şi de atitudine civică personală şi colectivă. Adică, altfel spus, nu mă sui în autobuz cum ţopârlanul cu plămânii plini de penultimul şi de ultimul fum lung de ţigară ca să-l suflu în nasul celorlalţi. Nu mă agit şi nu dau din coate ca pălitul de dambla, să mă strecor spre un fotoliu liber, indiferent că-s la prima vârstă, la vârsta a doua, la nu mai ştiu care vârstă circulă cu mi ...

Nu mi-a spus nimeni, nu m-a învăţat nimeni, însă aşa am citit şi înţeles din marile cărţi ale omenirii: "Nunta are două capete. La capătul celălalt al nunţii, mirele îi dă miresei o lacrimă pentru drum. Drumul acesta ţine până la capătul celălalt al nunţii, exact cât măsoară distanţa dintre Atunci şi Acum. Adică, altfel spus, acest drum e lung. O lungime fără capete, o lungime fără de sfârşit. O lacrimă pentru drum este foarte bună în fiecare moment al aces ...

(!) hai să mestecăm nişte lumină, hai să strângem un mister în dinţi, hai să dăm năvală în păcate - noi de asta suntem nişte sfinţi (!) (!) noi de asta dăm apă la moara celor însetaţi de ce-i frumos, celor care merg până la moarte şi trec apa styxului pe jos (!) (!) hai să dăm la iarnă doar zăpadă, hai să dăm la vară numai ploi, hai să dăm la oameni doar iubire - noi de asta suntem amândoi (!) (!) noi de asta suntem împreună - pentru cei săraci cu duhul ...

(!) descântecul Mariei m-a lecuit de toate, nu mai poftesc la mofturi şi nu mai fac păcate, mă dau frumos de-a dura-ntre Zero şi Nimic şi caut Începutul lungimii la covrig (!) (!) abia aştept să vină, să vadă şi să-nvingă soldatul din tranşeea Iluziei - mătincă în ceastă Bătălie sunt Ultimul Soldat cu Sine(le) în flăcări, cu Sufletul curat (!) (!) covrigul, lumânarea, coliva şi prescura spun câte de mare-i Cercul şi cât durează Dura - descântecul Mariei cred c� ...

Doamnelor şi domnilor, în această seară răsare numai o bucată de lună. V-aţi pus, vreodată, întrebarea de ce luna răsare şi vine bucată cu bucată? Dacă nu, trebuie să vă uitaţi cu mare şi aleasă atenţie şi să vedeţi că luna nu răsare niciodată întreagă, cum nici iubirea nu răsare şi nu vine întreagă niciodată... Sigur că da! Iată, chiar acum, eu stau cu zmeul de vorbă în poarta Copilăriei. Şi stăm de vorbă încet, iar el o face pe prostul. Şi stăm de v ...

Mă urmăreşti ca un blestem care nu iartă, dar nici nu-mi măsoară păcatul de-a nu crede că nu ai trup de fântână, suflet de vioară! Mă urmăreşti ca un triumf al setei, ca o notă grea, de plată: păcatul de a fi respirator mereu, n-această lume răsuflată! Sol, la, re, mi, mi, re, la, sol - când s-o sfârşi această urmărire, să nu mă-ntrebi, fiindcă n-am să ştiu care-i răspunsul la înmărmurire! Sigur că da, sigur că da - numai atât mai vreau să-ţi zic eu, ţi ...