(sudalme de sezon) Ţăranul n-are timp s-asculte bătaia orelor exacte; puţinele-s aşa de multe şi e departe ziua şapte; se-ntunecă a vreme bună, a mămăligă pentru aţă: abia mai are timp să spună: ’tu-i tămădăul ei de viaţă! şi n-are timp de lăcrămare, strânge grămezi de sărăcie; din când în când, ţăranul moare şi n-are chef să mai învie! Ce tristă-i uşa fără clanţă! înţepeneşte roata morii –  ’tu-i tămădăul ei de viaţă, lua-le-ar naiba de i ...

(cuvânt despre Matrie pentru Maria şi Ion) Cuvânt despre Matrie: slugă şi rege aşteaptă şi tremură, poate mai plouă; doar ochiul din altă lumină-nţelege un ţipăt de pasăre ruptă în două! S-apropie îngerii dinspre cuvinte, pedeştri şi trişti ca fântânile moarte; va fi înapoi ce a fost înainte: ave Maria Mariilor toate! Pe scara iluziei – semnul de cruce;pe foc mamelucii aruncă icoane;cuvânt despre Matrie până la sânge:ave Maria! memento, Ioane!Lungime ori sus ori ...

(despre splendoare)În autobuzul acesta nu citeşte nimeni. Un om bea rachiu, un om bea vin, alt om vorbeşte tare. Şoferul fumează. El nu are interzis. O cocoană devorează salam şi clefăie. Maşina rulează timpul. Câtă splendoare!Încerc să scriu ultimul rând la textul acesta. Nu mai merge pixul, de atâta căldură. Dau să deschid un geam, dar aud o bahahuie: domnule şofer, ăsta-i imbecil, daţi-l jos, că-mi intră curentul în gură!Şi merge, şi merge, şi merge autobuzul. Ş ...

(poem tradus dintr-o limbă moartă pe câmpia română)Tata mă roagă să măsor pământulpe care-a scris atâtea versuri mamacu sapa, toată viaţa, învăţându-lsă-mi strige blând: si vis amari, ama!Măsor cu pasul şi îmi dă o mieşi-un pas…un fel de linişte îmi vine,un fel de gata, toată lumea ştie…tata mă roagă să măsor mai bine!Şi iar păşesc…de data asta-i gata,nu mai măsor pământul niciodată…mă uit la cer şi îl aud pe tata:ai grijă, vine mâine să te v ...

(pentru David Ionuţ Vâlcu, un prichindel care vrea să fie poet)Când voi fi puţin mai maremă fac Prâslea cel voinicşi-am să dau la toată lumealumânare şi covrig!Am să dau la fiecaremere câte n-a văzut,să nu uite niciodatăcât de bun e Zmeul crud!Când voi fi puţin mai maremă fac nenea Făt-frumospe un cal care bea apădin fântâni cu gura-n jos!Am să spun la toată lumeabună ziua, te salutcu Ileana Cosânzeanape un câmp cu flori de mult! ...

(omul negru) Parcă l-am mai văzut pe omul acesta; nu ştiu ce făcea cu ochii lui vernil; era mare şi tare, l-am nestemat, dar lumea de azi spune că a fost imbecil! Umblă prin cârciumi, bea şi cere ce nu a avut niciodată; răutăcioşii de azi îi dau, fiecare, cât poate, dar el se gândeşte cât mai are de plată! Eu - client scriitor prin cârciumi şi baruri - îl salut, îi dau haina de pe mine, îi dau ce-mi cere, îi dau de gândit, iar el se plânge că nu mai are stamine! Nu i- ...

(despre Cale) Mi s-a părut că mi se pare, îmi pare că mi s-a părut: un Dumnezeu în fiecare există de la început; un Dumnezeu fără oprire în fiecare stă ascuns şi se hrăneşte cu sfârşitul la care nimeni n-a ajuns fiindcă numai o cărare duce la Sine şi la El: cărarea care cară viaţa din felul ăsta în alt fel!? Şi dacă i se spune Cale acestei singure cărări, de ce mai umblă fiecare cu sfori şi plânsete şi scări; de ce mai cată alte drumuri pândite veşnic de nean ...

(fiat lux!)De când nu mai scriu despre Mariaşi port costum elegant,toată lumea şuşoteşte şi credecă Maria m-a uitatsau că am uitat-o eudeoarece nu m-am dus până la garăs-o aştept când a zis că vinepentru ultima oară.Dar nu a venit, port costum elegant,am figură de zmeu;costumul este pomană de când a murittatăl prietenului meu.L-am primit printre lacrimi şi covrigişi am auzit: să se facă lumină!…Încă mai aud şi încă mai credcă Maria o să vină! ...

(dictatură de la domnişoara Carmen Chirilă) Bate vântul dinspre mânurile tale şi-mi aduce miros de gutui  şi de crizanteme şi de păsări rămase în ochii tăi amărui! Am crezut că toate sunt plecate într-o lume mai bună, dar nu, frumoaso, nu, vor să mai stea şi să-mi spună! Vor să mai stea în mânurile careascund fluturii când plouăşi în ochii care răsaro lună plină şi o lună nouă!Şi să-mi spună: ai de alesdintre toate acestea, fără sfială!…Am ales, frumoas ...

(a plânge înseamnă a te îndoi de Dumnezeu)Pe drumuri cotropite de ierburi pleca şi venea. Mă îndepărtam, de parcă piatră era. Nişte greieri îmi spuneau întrebări despre ea. De parcă o piatră eram, mă îndepărta.(închide ochii şi uită-te spre naştere/ a sosit vremea să nu te mai sperii de moarte/ acesta este singurul cuvânt frate cu viaţa/ şi amintirea este singurul cuvânt soră cu fratele)Şi numai despre mine asculta răspunsuri pe ţărmuri bizare. Arăta ca şi cum ...