Evaluaţi acest articol
(10 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Un proiect european este, adesea, o poveste cu suspine, fie că e vorba de respectarea sau modificarea ghidurilor de aplicare, de realizarea documentării, verificarea, obţinerea avizelor şi trecerea efectivă la implementare. Tocmai de aceea, în cadrul unei dezbateri organizate recent de ziarul „Viaţa liberă” şi Freedom House România, am încercat, cu ajutorul unora dintre actorii implicaţi la nivelul Galaţiului în derularea programelor cu bani europeni, să aflăm care sunt pârghiile şi piedicile în accesarea şi derularea proiectelor cu bani europeni.
La dezbaterea organizată în cadrul “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de Comisia Europeană prin DG Regio, au participat specialişti implicaţi în realizarea de proiecte europene din cadrul administraţiei publice locale şi judeţene, ai mediului de afaceri, mediului universitar, ai organismelor intermediare şi autorităţi responsabile de absorbţia fondurilor europene.

Un lucru evidenţiat încă din start de participanţii la dezbatere a fost importanţa politicilor de coeziune, ca instrument pus la dispoziţia regiunilor mai defavorizate pentru a ajunge din urmă regiunile mai dezvoltate din Europa. Desigur, o asemenea politică nu poate răspunde tuturor problemelor dintr-o anumită zonă – ea este în definitiv un compromis între nevoile statelor şi regiunilor şi nevoile şi priorităţile la nivelul UE, însă în mod cert, politicile de coeziune sunt printre cele mai apropiate de nevoile cetăţenilor. Ca exemplu concret, la nivelul Regiunii Sud-Est, fie şi numai dacă ne limităm la proiectele implementate prin Programul Operaţional Regional (POR), pe exerciţiul financiar 2014-2020, ele au o valoare totală de peste 500 milioane de euro, la nivelul judeţelor Galaţi, Brăila, Tulcea, Constanţa şi Vrancea fiind în curs de implementare peste 500 de contracte în curs de implementare! Iar dacă este să ne referim strict la Galaţi, contractele prin POR erau estimate a depăşi 100 milioane de euro, cu proiecte în special în infrastructura de transport, sănătate, servicii sociale, dar şi dezvoltarea afacerilor. Dar, dacă la acestea am adăuga şi proiectele realizate prin POIM, SUERD, atunci suma ar fi chiar de câteva ori mai mare.

Fondurile sunt limitate

Aceste „cifre” ar reprezenta partea frumoasă în ceea ce reprezintă absorbţia fondurilor europene. Există însă şi aspecte mai puţin cunoscute de cei nefamiliarizaţi cu proiectele europene. Iar primul dintre ele este că nu orice obiectiv poate fi realizat prin fonduri europene, o idee subliniată şi de directoarea Agenţiei de Dezvoltare Regională (ADR) Sud-Est, Luminiţa Mihailov: „Foarte mulţi aşteaptă să rezolvăm toate probleme cu bani europeni. Acest lucru nu se poate. În primul rând, nu există bani pentru a rezolva toate problemele. Iar doi, pentru că problemele noastre nu coincid întotdeauna cu oferta Comisiei Europene. Uneori este tendinţa de a amesteca lucrurile, pe diferite politici, diferite programe, pe ce se poate şi ce nu se poate, iar acest lucru nu ajută deloc. Iar primul pas ca să avem un program care performează în ceea ce ne interesează este să ştim exact ce se poate şi ce nu se poate face prin el. Abia atunci vom şti ce proiecte pot fi finanţate pe o anumită axă, o anumită măsură, cu bani europeni”.
Adesea, supraestimarea posibilităţilor programelor europene se sparge în capul autorităţilor publice locale sau judeţene, considerate vinovate de nerealizarea unor obiective, a arătat la rândul său primarul Galaţiului, Ionuţ Pucheanu: „Multă lumea gândeşte că banii europeni stau într-un sac şi tu doar întinzi mâna să-i iei. Şi evident apare şi oprobiul public: „N-au fost, domnule, în stare să atragă fonduri europene!” Evident, aceste fonduri au nişte criterii extrem de stricte, se discută pe nişte principii de dezvoltare urbană sau rurală, depinde de zona în care discutăm, banii pot fi accesaţi numai în anumite condiţii. Dar, dacă mergem mai departe şi discutăm cum ajunge un proiect cu beţe în roate, atunci s-ar putea discuta mult şi bine!”
Printre principalele „hibe” sesizate de cei care au aplicate pentru proiecte europene se numără perioadele lungi de avizare, viciile legislative sau normative ce ţin, de exemplu, de derularea procedurilor de achiziţii, interacţiunea uneori deficitară la nivelul instituţional, calitatea consultanţei şi a auditului, stabilirea criteriilor de atribuire a unor lucrări şi calitatea acestora etc. Să analizăm mai îndeaproape câteva dintre ele.

REALIZAREA DOCUMENTAŢIEI

Un punct dificil de rezolvat când se depune un proiect e că nu poți avea din start garanţia că proiectul respectiv, care poate îngloba un volum mare de muncă în pregătirea documentaţiei, va fi şi aprobat, a arătat, printre altele, directorul executiv al Centrului Europe Direct, din cadrul CJ Galaţi, Camelia Epure: „La CJ sunt proiecte pe drumuri judeţene, pe spitale, pe managementul deşeurilor sau punerea în valoare a patrimoniului cultural, însă, pe POR, de exemplu, în etapa pregătitoare a programului, se face o prioritizare a proiectelor. Adică, nu orice are un proiect gata făcut depune proiectul pur şi simplu, ci face parte dintr-o decizie a Consiliului de dezvoltare regională”. În fapt, lucrurile funcţionează asemănător cu Masterplanul din transporturi. Se merge pe anumite priorităţi, iar acestea au şansele cele mai mari de finanţare, chiar dacă, poate, cineva ar avea un proiect în altă direcţie.
O altă mare piatră de încercare în derularea proiectelor este aprobarea documentaţiei şi verificările realizate de către Autoritatea Naţională de Achiziţii Publice (ANAP), foarte des amintită de participanţii la dezbatere. Chiar dacă din anumite puncte de vedere relaţia dintre ANAP şi beneficiari s-a simplificat, în sensul că sunt verificate în mod direct doar 15 la sută din totalul achiziţiilor, iar verificarea din start conferă o anumită siguranţă în raport cu eventuale audituri viitoare, sistemul se mişcă foarte greu. Nu neapărat din vina ANAP – dosarele sunt multe, oamenii sunt relativ puţini, de aici un timp mai îndelungat de aşteptare. Prin urmare, o creştere a capacităţii ANAP ar fi necesară pentru a creşte inclusiv absorbţia fondurilor europene.

Controale peste controale

În acelaşi timp, sunt şi alte mecanisme discutabile. „De multe ori se întâmplă să trimiţi aceeaşi documentaţie, aceeaşi licitaţie, de trei, patru ori la ANAP. Surprinzător pentru mine, cel puţin, a fost să aflu că materialul nu ajunge la aceeaşi persoană care ţi-a dat nişte modificări iniţiale de făcut. Azi ajunge la dl X, mâine la dl Y sau la dl Z. Problema e că fiecare dintre ei are propriile viziuni principiale despre cum să arate actele, unele chiar diferite între ele. Măsurile pe care le dă X nu corespunde cum măsurile principiale (nu legale) pe care le are Y şi aşa mai departe. Şi intrăm într-un cerc vicios, în care ajungi la mâna unui funcţionar public a cărui părere contează fantastic de mult şi nu răspunde în faţa absolut nimănui. Efectiv, nu ai ce să-i faci, nici nu ştii cine e de partea cealaltă a calculatorului, cui i-a fost repartizată lucrarea, cine răspunde şi de ce. Am avut situaţii în care am trimis documentaţia astăzi, s-a întors cu nişte măsuri, am modificat conform cerinţelor, am trimis-o şi colegul respectivei persoane ne-a pus să le modificăm şi…. să revenim la forma iniţială. Toată această tevatură durează de la săptămâni, la luni de zile!”, a arătat primarul Ionuţ Pucheanu. Dar situaţia de la municipalitate se repetă în cazul tuturor celor care au nevoie de aprobările ANAP.
Desigur, verificări sau controale mai pot fi şi de la Autorităţile de Management sau de audit, problema e că, de multe ori, „încercăm să fim mai catolici decât Papa”, iar atunci când, de exemplu, se dovedeşte în instanţă că o corecţie financiară a fost neîndreptăţită, nimeni nu-şi asumă răspunderea pentru eventualele neajunsuri pe care le are de suferit contractantul.

Uite ghidul, nu e ghidul

Modificarea ghidurilor de aplicare, schimbarea regulilor, uneori, chiar în timpul jocului, este şi ea o problemă. După ce că în multe cazuri apar târziu, nici nu au un caracter predictibil, astfel încât potenţialii beneficiari să-şi poată pregăti din timp o serie de studii tehnice sau de fezabilitate. Astfel, anumite studii ajung să fie refăcute şi de două, trei ori, pentru a răspunde cerinţelor. Desigur, fiecare modificare înseamnă alţi bani, altă distracţie. „Practic, e un efect de domino – a arătat prof. dr. ing. Petru Alexe, din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”. Iar problema cea mai importantă este responsabilitatea. Toate unităţile care verifică achiziţii publice nu răspund. Răspunde numai cel care semnează. Responsabilitatea trebuie să fie tot în domino, fiecare, la nivelul său, să fie responsabil!”.

Criteriile de achiziție, între preț și calitate

O altă problemă ar fi şi cea privind calitatea proiectării, consultanţei şi a supervizării, adesea nu la nivelul la care s-ar dori, a arătat şeful Direcţiei Proiecte şi Finanţări Externe din Primăria Galaţi, Costel Hanţă: „S-a vorbit mai mult de autorităţile care dau girul, care controlează, însă multe probleme apar şi din cauza proiectelor proaste. În criteriile de atribuire sa contractelor ar trebuie ca „preţul cel mai scăzut” să nu mai reprezinte ponderea, ci să se pună mai mult accent pe partea tehnico-economică, pentru a avea un rezultat de calitate. Atunci când, faţă de devizul iniţial, cineva vine cu o lucrare mult subevaluată există şi riscul să apară probleme, pentru că e clar că trebuie şi el să-şi scoată banii de undeva. Sau rişti să înceapă o lucrare şi la un moment dat să fii lăsat de izbelişte. Spune: „Atât am putut să fac, asta e, dă-mă în judecată dacă vrei!”.
Implementarea unui proiect european ar trebui să fie un joc de echipă, au subliniat vorbitorii. Autoritatea contractantă, cu echipele de implementare, ar trebui să stea alături de constructori, alături de cei care avizează, de cei care controlează, astfel încât să nu apară probleme.
Desigur, ar mai fi dezirabilă şi o modificare a legislaţiei care să facă procesele de achiziţie publică mai eficiente, pe termene mai scurte, care să elimine blocajele şi să asigure lucrări de calitate. Problema e că, deşi au fost proiecte în acest sens, pe firul modificărilor au fost atâtea „moaşe”, că la final, în Parlament, de exemplu, tot nişte variante controversate s-a ajuns. Implicarea parlamentarilor pe aceste chestiuni ar fi necesară, însă e mai uşor de zis decât de făcut, au subliniat participanţii la dezbatere.

Impact în comunitate

Dincolo de punctele slabe din ceea ce înseamnă derularea unui proiect european, per ansamblu rămâne un lucru demn de remarcat: proiectele europene sunt importante pentru comunitate, dau rezultate şi mai bune decât proiectele implementate cu bani naţionali. „Ar fi de dorit ca banii naţionali să fie la fel de riguros cheltuiţi ca banii europeni. Eu îmi doresc să ajungem la această performanţă. Să ne uităm un pic cum arată licitaţiile pe bani naţionali, lucrările pe bani naţionali şi cum arată cele făcute pe bani europeni. Credeţi-mă, este o diferenţă. E adevărat că, uneori ne confruntăm cu această superbirocratizare sau cu funcţionari care îngroapă în hârtii şi pierd din vedere rezultatul urmărit, dar s-au făcut, totuşi, foarte multe cu bani europeni. Dar să ştiţi, exigenţele CE pe viitorul program sunt din ce în ce mai mari, iar noi va trebui să fim pregătiţi cu proiecte tot mai bune şi să facem faţă eventualelor piedici cu inteligenţă şi cu răbdare”, a arătat directoarea ADR Sud-Est, Luminiţa Mihailov.
În concluzie s-ar mai cuveni, poate, să amintim că românii sunt printre cei mai eurooptimişti dintre cetăţenii UE. Iar acest lucru şi graţie impactului pe care l-au perceput la nivelul lor în privinţa proiectelor europene. Prin urmare, îmbunătăţirea cadrului privind absorbţia fondurilor europene ar fi nu numai o ancoră de stabilitate a României în UE, ci şi un motor pentru atingerea nivelului de prosperitate la care aspirăm cu toţii. Unul măcar la media UE!

Dunărea, un atu pentru dezvoltarea investiţiilor

Una dintre întrebările privind fondurile europene este ce poate oferi Galaţiul mai interesant pentru a atrage acest tip de investiţii. Un element important ar fi Dunărea şi apartenenţa la unul dintre principalele coridoarele europene de transport.
În acest context, demararea proiectului privind realizarea unui terminal multimodal, derulat de APDM Galaţi în parteneriat cu Port Bazinul Nou şi Metaltrade, proiect evaluat la 80 milioane de euro, ar fi o bună oportunitatea pentru relansarea transporturilor şi a comerţului regional. „Sunt patru obiective investiţonale: modernizarea cheului, conexiunea rutieră şi feroviară, platforma portuară pentru containere şi zona de intrare-ieşire, pentru serviciile vamale, personal etc.”, a arătat Gabriela David, manager de proiect în cadrul APDM Galaţi. În plus, acest proiect este un bun exemplu de cum, pe un proiect european, se poate merge în paralel şi cu un parteneriat public-privat.
Proiectul APDM este finanţat prin CEF – mecanismul pentru interconectarea Europei.

Exigenţe mărite în derularea proiectelor

Regulile Comisiei Europene în accesarea fondurilor europene ar putea deveni din următorul exerciţiu financiar mai stricte, în sensul respectării perioadelor de programare şi a condiţiilor de accesare.
Potrivit datelor furnizate de Agenţia de Dezvoltare Regională (ADR) Sud-Est, în prezent, pe exerciţiul financiar 2014-2020, în alocarea şi folosirea banilor se aplică aşa-zisa regulă „n+3”. Conform acesteia, există o marjă de trei ani pentru folosirea banilor alocaţi la un moment dat. Potrivit discuţiilor care există în prezent, pe viitorul program financiar, 2021-2027, este foarte posibil să se treacă la aplicarea unei reguli mai stricte, de tip „n+2”. Altfel spus, riscul de pierdere a unor fonduri europene creşte dacă nu sunt respectaţi termenii proiectului pe care s-a primit finanţarea.
Drept urmare, pentru a nu se pierde timp preţios, va fi nevoie de mai multă rigoare şi rapiditate în pregătirea studiilor tehnice pregătitoare privind proiectele europene.

Acest articol a fost publicat pe www.PressHub.ro și www.viața-libera.ro în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.

Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

Citit 3880 ori Ultima modificare Duminică, 13 Ianuarie 2019 19:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.