În căutarea sturionului Lucky - o călătorie de două milioane de euro

În căutarea sturionului Lucky - o călătorie de două milioane de euro
Evaluaţi acest articol
(27 voturi)

În lăcomia sa, omul a acţionat ca o calamitate naturală, reuşind să ducă în pragul dispariţiei o specie care a apărut pe Pământ cu milioane de ani înaintea noastră - sturionul. Acum se fac eforturi pentru salvarea sa, dar oamenii au pătruns prea puţin din misterele acestor vieţuitoare din adâncuri şi nu cunosc exact cât de eficient este demersul lor. O echipă de cercetători condusă de prof. drd. ing. Tudor Ionescu - expert în proiect şi prof. dr. ing. Victor Cristea - manager în proiect, de la Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi, şi-a propus să monitorizeze în premieră modul în care se adaptează în sălbăticie sturionii populaţi experimental în Dunăre. Fondurile europene, deşi destul de consistente, au fost alocate numai pentru numai doi ani. Cercetările, însă, nu s-au oprit aici: un an au fost finanţate de instituţia de învăţământ superior, iar pentru alţi doi, s-au găsit surse alternative. În prezent, tot din bani europeni, Universitatea gălăţeană, în parteneriat internaţional, îşi propune înfiinţarea unei ferme şi a unui muzeu la Sf. Gheorghe, care să permită mai departe monitorizarea şi conservarea sturionilor, cu angrenarea experţilor din mai multe ţări.

"Sunt capăt de lanţ trofic, la fel ca omul, tigrul, leul sau vulturul. Dincolo de ei nu mai este nimeni. Sturionii. Au supravieţuit milioane de ani şi au stat la masă cu dinozaurii. Dacă aceştia din urmă au dispărut, ei s-au încăpăţânat să rămână şi astăzi, pentru a-i putea cunoaşte şi noi. Dar astăzi, au nevoie se ajutor." Aşa începe filmul documentar realizat de echipa de cercetători de la Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi în cadrul unui proiect european, prin care şi-au propus popularea experimentală cu sturioni şi monitorizarea acestora. Expertul proiectului, prof. drd. ing. Tudor Ionescu, ne lămureşte, concret, cu cifre, cât rău a putut face omul uneia dintre cele mai vechi specii de pe Terra, în condiţiile în care nu are alţi duşmani naturali: "În 1093-1904, s-au capturat, prin pescuit comercial în Marea Neagră, 10.570 de exemplare de nisetru. În anul 2003-2004, pescarii au mai reuşit să prindă numai 28 de astfel de peşti. Ceea ce ne arată că în numai 100 de ani, trendul descendent al populaţiei este de 99 la sută. Toate acestea nu s-ar fi întâmplat, dacă nu ar fi fost pescuiţi în exces, pentru icrele negre, cel mai scump aliment din lume".

CITEȘTE ȘI: Cercetare fără frontiere, la graniţa de est a UE, printr-un proiect de studiere a mediului

Cum Dunărea pe sectorul românesc şi Marea Neagră sunt singurele ape din Europa în care încă mai trăiesc sturioni sălbatici, România a luat câteva măsuri pentru conservarea acestor specii critic periclitate. S-a interzis pescuitul lor pe o perioadă de zece ani, apoi s-a prelungit cu încă cinci ani şi s-a populat Dunărea cu câte un milion de sturioni pe an. Însă nimeni nu a alocat fonduri pentru a cerceta ce se întâmplă cu exemplarele eliberate. Reuşesc să se adapteze în sălbăticie, după ce au stat un an-doi în crescătorii şi au fost obişnuiţi să consume doar concentrate? Aceasta este întrebarea de la care a pornit, în 2010, ideea proiectului "Evaluarea supravieţuirii şi răspândirii puilor de sturioni populaţi experimental în Dunărea inferioară", proiect care a primit finanţare în 2013 prin Fondul European de Pescuit, Programul Operaţional de Pescuit, axa 3.5 Proiecte pilot.

200.000 de pui, zeci de nopţi nedormite şi mii de şanse la supravieţuire

"Ne-au fost alocaţi 10 milioane de lei, adică mai bine de două milioane de euro pentru a popula experimental, în două tranşe, 200.000 de pui de sturion din trei specii, proveniţi numai din părinţi sălbatici, selectaţi atent genetic. Fiecare pui a fost marcat cu un cod unic într-o înotătoare pectorală, pentru a putea fi monitorizat apoi pe parcursul mai multor ani", spune cercetătorul şi expertul gălăţean în sturioni. În 2013, au fost eliberaţi 90.000 de exemplare - 70.000 de pui de morun, şi câte 10.000 de păstrugă şi nisetru, în vârstă de trei ani. În 2015, Dunărea a mai fost populată experimental cu 110.000 de exemplare, dintre care 95.000 de pui de nisetru şi 15.000 de păstrugă. Aşa s-a născut o legătură specială între cercetătorii din proiect şi vietăţile eliberate, o legătură care dăinuie şi astăzi, ba chiar are şanse să se întindă pe multe decenii de acum încolo. Aşa s-a născut o poveste, cea a sturionilor norocoşi, destinaţi să ducă mai departe specia, poate încă alte milioane  de ani pentru alte lumi şi alţi oameni. La numai două zile după de au fost eliberaţi la kilometrul 630, cercetătorii au pornit în căutarea lui Lucky, aşa cum au numit generic puiul de sturion monitorizat de ei într-un alt film, gen desen animat, dedicat educării tinerei generaţii. Câteva zeci de exemplare au fost dibuite în apele Dunării, chiar la Galaţi, în drumul lor de 400 de kilometri spre Marea Neagră. "Ne-am bucurat enorm să vedem că, la numai două zile de trai în sălbăticie, sturionii aveau în burtică urme de peşte, deci s-au adaptat imediat şi au început să-şi procure singuri hrana, instinctele lor de vânători fiind intacte. Apoi, peste trei ani, în 2018, am descoperit că exemplarele  eliberate de noi la 126 de grame au crescut şi au ajuns chiar şi  la 4,8 kilograme, semn că le merge bine", povesteşte expertul Tudor Ionaşcu.

Între 2014 şi 2015 s-au făcut opt campanii de monitorizare în Marea Neagră, la gura de vărsare a braţului Sf. Gheorghe, fiecare de câte o lună de zile. Vânturatul apelor în căutarea sturionilor cipaţi în aripioare nu a fost sarcină uşoară. A presupus săptămâni în care cercetătorii s-au trezit cu noaptea în cap, pentru a fi alături de pescarii angajaţi să captureze peştii şi s-au culcat mult după miezul nopţii, având de măsurat, cântărit, fotografiat, gâdilat şi "vorbit" cu zeci de exemplare pe zi, pentru a le smulge taina pe care o poartă cu ei în adâncuri. Totul a fost trecut sistematic în tabele. În plus, s-au luat probe genetice, astfel că Universitatea gălăţeană deţine în prezent o "bibliotecă" întreagă de date extrem de valoroase despre aceşti sturioni şi despre alţii eliberaţi cu alte ocazii, care reprezintă, de fapt mii de şanse la supravieţuire a acestor specii. Fiind un proiect unic în regiunea Dunării şi Mării Negre, date despre sturionii lansaţi de gălăţeni spre nemurire au strâns şi cercetătorii din Bulgaria, Turcia, Ucraina, chiar şi Giorgia. Semn că puii lansaţi la apă în 2013 şi în 2015 au început să colinde lumea în căutarea propriului noroc.

Peripeţii cu achiziţii care cresc

Bineînţeles că fiind un proiect pilot, unicat pe Programul Operaţional de Pescuit care în cea mai mare parte a finanţat înfiinţarea de ferme piscicole, lucrurile nu au mers tot timpul strună. Dimpotrivă. Au fost sincope birocratice, care au îngreunat munca cercetătorilor gălăţeni, acest lucru întâmplându-se din cauza birocraţiei excesive prin care sunt monitorizate proiectele europene. "La un moment dat ni s-au cerut banii înapoi, sumele legate de achiziţia puilor de sturioni, pentru că în hârtii scrisesem că avem exemplare de un an, iar noi am eliberat în Dunăre sturioni cu vârsta de trei ani. E normal ca din momentul în care am depus proiectul şi până am primit finanţarea puii respectivi să fi crescut. Cei care au făcut verificările n-au stat să se gândească la faptul că fiind o marfă vie, ea creşte şi se dezvoltă. Am făcut contestaţie şi ni s-au dat banii înapoi. Dar era de dorit să nu avem astfel de probleme care au condus la eforturi suplimentare pentru implementarea proiectului", îşi aminteşte prof. drd. ing. Tudor Ionescu.   

Proiect local, transformat în parteneriat de nivel european

Când devii părinte adoptiv pentru 200.000 de pui de sturioni, nu poţi dormi liniştit noaptea, iar motivul că fonduri europene pe axa de pescuit nu se mai alocă deocamdată nu sunt o scuză suficient de bună pentru a-ţi lăsa cercetările de izbelişte. Tudor Ionescu a continuat să scrie proiecte pentru a-şi putea monitoriza "copiii" în continuare. În 2016, a găsit înţelegere din partea conducerii Universităţii care a finanţat cercetarea, ba chiar a găsit de cuviinţă să înfiinţeze un departament nou - Centrul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Sturioni, Habitate Acvatice şi Biodiversitate, la conducerea căruia se află prof. drd. ing. Tudor Ionescu.

În 2017 şi 2018, banii au venit, prin două proiecte, de la fundaţia unui şeic - Muhamad Benzayed Conservation Found, Universitatea gălăţeană fiind singura instituţie europeană care a primit şi a doua oară finanţare. Mai mult decât atât, pentru că foarte mulţi bani din fondurile destinate cercetărilor se pierdeau pe cazarea cercetătorilor la Sf. Gheorghe, Universitatea a achiziţionat acolo un imobil pe care l-a transformat în centru de cercetare, unde în luna septembrie a anului trecut s-a ţinut un workshop internaţional,  la care au participat experţi în sturioni din mai multe colţuri ale lumii. Manifestarea va fi continuată în vara aceasta cu un congres, cel mai amplu din câte s-au ţinut în Europa în ultimii 20 de ani pe această temă. Miza este un parteneriat internaţional în vederea înfiinţării unei facilităţi mai ample de redresare a speciilor periclitate de peşti, care presupune eforturi comune din partea mai  multor specialişti şi ţări.

CITEȘTE ȘI: Galaţiul, campion la proiecte pe Strategia Dunării

"Ne dorim să accesăm fonduri INTERREGIO şi să dezvoltăm la Sf. Gheorghe, în parteneriat cu instituţii din ţări riverane Mării Negre şi Dunării, o fermă care urmează să conserve "pe viu" un număr mare de  exemplare sălbatice din toate speciile, cu un "paşaport" genetic individual, care să permită o mai mare diversitate genetică. Populările făcute astfel ar fi mult mai eficiente. Deja am discutat cu Primăria din Sf. Gheorghe şi am obţinut din terenul de păşunat o suprafaţă pentru concesiune, unde vom putea dezvolta această facilitate, atunci când vom accesa şi fondurile. Aici vor  putea face şi studenţii noştri practică, vom putea deschide un muzeu, vom realiza şi un soft care să ne facă mai uşoară monitorizarea exemplarelor. De asemenea, ne dorim să repopulăm Dunărea cu două specii de sturioni - viza şi şipul - care nu au mai fost văzute de multă vreme prin zona noastră". Așa curg planurile pe care numai o minte alimentată de pasiune le poate aşeza astfel încât să ajungă, de la un proiect local, la instituţii, parteneriate şi evenimente ample, care să coopteze specialişti şi resurse de la nivelul întregii Europe.

 

 

Acest articol a fost publicat pe www.PressHub.ro și www.viața-libera.ro în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.

Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

Citit 7212 ori Ultima modificare Marți, 02 Aprilie 2019 02:46

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.