Unchiul Petrea (fratele lui tata) vine la noi (din când în când) ÅŸi ne aduce bucurii. Aduce peÅŸte pentru toÅ£i. Nu mult, dar destul. Åži (în special, nouă, copiilor) ne aduce bomboane dropsuri ÅŸi halva. Dropsurile ÅŸi halvaua ni se par o minune. ÃŽn ochii noÅŸtri sticlitori de bucurie până la extaz, chiar sunt o minune aceste substantive comune, însă aÅŸa de rare încât Academia Română ar trebui să le declare substantive proprii ÅŸi să le scriem cu literă iniÅ£ială maj ...

  Sunt mică, mică, mică...dar nu prea mi-i frică de oricine, de orice, oricum, oricând! Da, sunt mărunÅ£ică! Dacă vrea, cineva poate să mă ia ÅŸi să mă pună în buzunarul de la piept (nu suport alt buzunar) ÅŸi să mă ducă la capătul lumii (nu la sfârÅŸitul lumii)!... Dar, deocamdată, pasc vacile pe marginea ÅŸoselei care duce la Cruceanu...ÅŸi capătul lumii (pe viu) rămâne doar un vis, doar o iluzie, doar o fantasmă în sufletul ÅŸi mintea unei fete cu picioarele goa ...

Odinioară (când mă încălţam cu opincile pe dos şi beam apă de unde cântă broasca) anumite mame îşi legau pruncii sugari de piciorul patului şi plecau la muncă, la horă, la cleveteală, la biserică, la băut...Imaginea unui copilaş priponit şi singur într-un chiler este terifiantă. Acest obicei barbar m-a răscolit pentru totdeauna. Nu poţi rezista, nu poţi să nu te cutremuri când vezi o fărmătură de om zvârcolindu-se pe o rază de-un metru (cât era de lung fitilul, s ...

  Acolo, sub trandafirul sălbatic, încărcat cu flori mai multe decât frunze, printre lacrimi ÅŸi gâze...acolo am cunoscut-o. Adică aici, trebuie să spun... Stau cu cartea deschisă la pagina despre Ea. Åži nu-mi vine să cred că este. O citesc ÅŸi o recitesc. O recit. O recit pe spate, pe burtă, pe genunchi, în genunchi, pe picioare, în picioare...Åži nu-mi vine să cred că este. După cum înÅ£eleg, Ea există ÅŸi teoretic, ÅŸi practic, ÅŸi noaptea, ÅŸi ziua, ÅŸi înainte de n ...

Ca şi cum nu m-ar vedea, ca şi cum nu ar fi auzit nimic (am strigat-o să vină la gardul de cătină, toată noaptea, în zadar), trece pe lângă mine, cu căldarea în mână, spre cişmeaua din vale, să ia apă, să-şi bălăcească tălpile şi gleznele în teică, să-şi clătească ochii şi să se uite la cerul de unde speră/aşteaptă să-i alunecadă (cum zice un romantic întârziat în prezent) în grădină măcar o pană din aripile Zburătorului acela atât de râvnit, dar a ...

Sunt pe mirişte. Pasc lăptăresele şi stau la umbra snopilor de grâu clădiţi într-o claie, ca la carte. Trebuie să vină căruţa s-o ia şi s-o ducă pe arie, unde batoza "umblă" de rupe pământul. Pe arie miroase a sudoare şi a pâine, a doamne-ajută şi a târâş. Târâşul e o frânghie foarte lungă (lungă până unde se odihnesc/mocnesc amintirile), frânghie care înconjoară mormanele de paie ieşite din burta batozei proletare; apoi, capetele funiei se unesc şi se leagă ...

  ÃŽmi fac moriÅŸcă din cărăbuÅŸ. Slavă Domnului, cărăbuÅŸi sunt cu nemiluita! De greutatea lor, se rup crengile jugastrului, nu glumă! Că ăştia nu prea se odihnesc pe alÅ£i copaci. Numai în situaÅ£ii de urgenţă (lipsă de spaÅ£iu) poÅ£i vedea cărăbuÅŸi în salcâm. ÃŽn rest, numai ÅŸi numai pe jugastru. N-am înÅ£eles de ce, nu am găsit explicaÅ£ii...nici nu mai caut, mai ales că (acum) nu mai sunt nici jugaÅŸtri ÅŸi nici cărăbuÅŸi... Doamne, ce mulÅ£i! Umbresc soarele, ...

  Mâncasem fructe de umbra-iepurelui...(asta-i o plantă erbacee, cu foarte multe denumiri populare, printre care ÅŸi "mătură verde")...nu mâncasem multe, dar simÅ£eam un fel de plutire, o ameÅ£eală călduţă, un soi de sindrom vertiginos (de tip posttraumatic), o senzaÅ£ie de aiureală plăcută, de alunecare pe un deal cu flori de câmp...Săream într-un picior (când pe stângul, când pe dreptul), aÅŸteptam că mă desprind de ţărână, afiÅŸam o veselie nemaipomenită pe ochi ...

Sunt mititică. Şi de vârstă, şi de statură. Mititică şi cu picioarele goale. Şi cu părul ondulat. Nu ştiu cât de mică sunt, dar, dacă nu merg la şcoală, înseamnă cu nu-s mare. Nu-s mare, însă tare mi-i dragă mama. Şi vreau şi eu să-i fiu dragă, să mă alinte, să mă mângâie pe obraji şi pe frunte, să-mi atingă mâinile, să-mi spună cuvinte de leagăn şi de legănare, să-mi spună că o să cresc mare şi frumoasă, o să mă duc la şcoală şi o să învăţ ...

  Stau la umbră de umbra-iepurelui ÅŸi citesc o carte fără coperte, un fel de fulguraÅ£ii/memorii ale unui mare Naiv, un fel de scrisori imperiale către o Doamnă catedrală. Citesc foarte atent, dar nu pot să nu văd un ÅŸirag de milioane de furnici cum vine din partea cealaltă ÅŸi vrea să treacă în cealaltă parte. Dar, ca să ajungă acolo/dincolo, trebuie să treacă peste trupul meu nesimÅ£it în păpuÅŸoi, deÅŸi ar putea să mă ocolească. Åži (cred eu)  i-ar fi mai uÅ ...