Din colecția "Cele mai clare poezii cvasibulevardiere rămase tablou"
(!) de-a lungul şi de-a latul vremelniciei mele
am dat cu pietre-n cântec, în lună şi în stele,
şi am zvârlit cu flăcări în ruguri şi în rugi,
şi am furat cuvinte şi lacrimi de pe cruci (!)
(!) ce-i cu atâta lună? - i-am zis în gura mare,
lavandei mele - uite cum umblă pe cărare
şi-şi târâie bocancii, pândeşte, bate-n geam
şi vrea să-i spun oleacă nişte Omar Khayyam (!)
(!) ce-i cu atâtea triluri? ce-i cu atâtea stele? -
îmi tulbură iubirea, nu pot să dorm... de ele -
ce-i cu atâtea lemne crucite în mister
când eu nu am căldură şi dârdâi în chiler (?)
(!) le dau la foc... să ardă, să piară toate, toate -
ce adevăr? ce lacrimi? minciuni! - eternitate?
nimic mai fals! - zvârl pietre-n iubire şi în geam!
văz duhuri bune? rele? - nimic şi lut Khayyam (!)
