Conform definiţiei din DEX, jargonul este un limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorinţa celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor şi care se caracterizează prin abundenţa cuvintelor şi expresiilor pretenţioase, de obicei împrumutate din alte limbi. Numai că locuitorii nativi ai capitalei au dus jargonul la rang de artă, multe dintre expresii intrând definitiv în româna vorbită. Şi nu doar în Bucureşti. Iată câteva exemple.
"Decât" în loc de "doar" este probabil cel mai elocvent exemplu al acestui fapt. "Am decât trei lei" sau "Am luat decât trei goluri". "Decât" se foloseşte doar în construcţii negative, astfel că pentru construcţiile afirmative enunţurile se formează cu ajutorul lui "doar". Afirmaţia trebuie nuanţată într-o oarecare măsură. Există enunţuri cu subînţeles negativ, în care însă folosirea lui "decât" este corectă. Mai trebuie spus că, în aceste cazuri, "decât” apare la începutul enunţului şi poate fi înlocuit prin "în loc să".
Un alt bun exemplu este folosirea formei "ţigare". Însă, dacă e să destructurăm cuvântul, corect ar fi "ţigară", nu? Pentru că, aşa cum ne explică unele site-uri de specialitate, "ţigara" nu este altceva decât o "gară" cu "ţi-" în faţă!
Şi "jmecher" este un cuvânt folosit greşit de o bună parte dintre bucureşteni. Pentru că sună diferit, cumva "mai cool", "jmecher" a reuşit să ia locul cuvântului "şmecher". E drept, "jmecherii" vor considera mereu că vorbesc corect.
Ar mai fi, de asemenea, şi substantivul "plaje", folosit greşit la singular. "Să mergem la plaje, să profităm de vremea bună" este, evident, incorect. Forma corectă de singular este "plajă", aşa cum "plaje" este forma corectă de plural. Nu "plăji", cum am mai auzit.
E drept, nu putem să cerem tuturor să umble cu dicţionarul după ei. Dar, aşa cum îmi spunea un profesor din facultate, dacă zilnic citeşti o pagină din DEX, vocabularul nu doar că se corectează de la sine, ci se şi îmbogăţeşte.
Cuvântul săptămânii
Ablutofobie - acesta este un cuvânt de care am dat în cadrul unui joc de mimă. Greu de ghicit, atât timp cât nu ştii prea bine ce înseamnă. Însă, pe principiul "o mână spală pe alta, şi împreună spală faţa", ablutofobilor li se face rău, la propriu, atunci când trebuie să intre în contact cu apa. Pentru că ablutofobia este, de fapt, teama de a face baie. Aşadar, să nu mai judecăm persoanele care miros. Poate au o boală psihică gravă!
