Un mărţişor pentru regina-jucător: Maria a României, alintată Missy (II) | Povestea internaţională a unei poveşti

Un mărţişor pentru regina-jucător: Maria a României, alintată Missy (II) | Povestea internaţională a unei poveşti

Regina Maria, "şef de trib" pacifist. Detalii în galeria foto
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
1 comentariu

Regina Maria nota, la un moment dat, în jurnalul din timpul vizitei sale în SUA, din 1826, că observase la cineva o broşă de la Cartier: "smaralde şi diamante de cea mai bună calitate, de mi-a lăsat gura apă", consemnează Adrian-Silvan Ionescu, în excelentul său volum documentar ilustrat "Regina Maria şi America", Ed. Noi Media Print, 2009.

Într-o lume de scandaluri politice şi de corupţie, de război, trădări şi răutate, regina se înconjura de mici lucruşoare frumoase, perfecte, de artă, care să înlocuiască moartea relaţiilor sale sentimentale fulgerătoare. La Conferinţa de Pace de la Paris, din 1919, pe lângă cele 60 de rochii aduse din ţară sau comandate în capitala Franţei unor nume mari ai artei vestimentare, cumpărase şi (doar) câteva rochii ale îndrăzneţei Coco Chanel; aşa, doar ca să fie, căci le găsea prea frivole pentru un cap încoronat: pentru prima oară, apăreau rochii drepte, fără mâneci, din piese abia prinse între ele, dezgolind spatele, cu decolteuri adânci…

Arta, iubirea şi politica s-au amestecat în viaţa reginei, care apărea, la un an de la Conferinţa de Pace de la Paris, pe afişul unui spectacol la celebrul cabaret parizian Folies Bergère, un Broadway la singular. Spectacol de teatru-mimă-dans-improvizaţie, realizat de celebra artistă americancă Loïe Fuller. În 1901, un spectacol la Teatrul Naţional din Bucureşti atrăsese elogiile viitoarei regine ("Una dintre cele mai pasionate admiratoare ale dumneavoastră", îi scria cu căldură dansatoarei Loïe Fuller).

O mână frumoasă spală pe alta...

Principesa se împrieteneşte cu dansatoarea. O ajută financiar pentru un turneu european, prietenia continuă o viaţă. La Conferinţa de Pace de la Paris, Fuller este cea care îi face legătura cu preşedintele SUA, susţinător deschis al intereselor micilor state europene (poate temperând creşterea marilor puteri, mereu războinice?) şi al ideii că o ţară învinsă care va fi şi umilită, sărăcită, va ridica din nou capul (Germania, iată, a făcut-o!). Tot artista angajează, prin Ambasada SUA la Paris, un împrumut pentru România. În timp, obţine şi un împrumut agrar şi alte ajutoare! În timpul războiului, americanca organizase colectarea de ajutoare din toată Franţa şi pansase răniţi la Iaşi, în spitalul Crucii Roşii. "Am o încredere oarbă în Loie", mărturisise regina şi îi tot încredinţa sarcini discrete, pentru intervenţii politice internaţionale, în care un zâmbet face mai mult decât un revolver. Într-o lume a conducătorilor exclusiv bărbaţi, cine s-ar fi gândit că AŞA CEVA chiar există? Fuller îi organizează Reginei, în 1926, şi grandiosul turneu publicitar pentru ţara noastră în 23 de state din SUA, unde studiourile din Hollywood chiar sunt interesate să ecranizeze viaţa fascinantei aventuriere regale. Regina-scriitoare şi mamă e nevoită să refuze: regele, muribund, premierul Ionel Brătianu, partenerul ei politic în susţinerea cauzei Aliaţilor, alţi bărbaţi politici influenţi, n-ar fi permis în ruptul capului un film care nu ar fi putut evita complet… dragostea. De pildă, o biată  fotografie cu regina în costum de baie, în care apare cu umerii dezgoliţi în apa mării, stârneşte scandal…

Succesul dansatoarei îl completează pe cel al reginei. "Succesul lui Loïe Fuller este rezultatul unei invenţii extraordinare, al unei înţelegeri profunde a scenei şi al unei munci dure, care îi permite acestui artist autodidact să revoluţioneze dansul şi artele spectacolului. Pentru o vreme, Loïe nu este interesată de cinematografie, datorită realismului său şi efectului de absorbţie a luminii, care este exact opusul dansurilor sale", însă, inventând, după cum spune ea, "un gen nou", în care filmul devine "o poveste făcută din lumină şi ireal", în 1920, "Loïe a regizat cu Gab Sorère (nume real Gabrielle Bloch, admiratoare şi… parteneră de viaţă a artistei, care inventează un ecran transparent între ea şi public - n.n.) primul său film, The Lys of Life, preluat dintr-o poveste a reginei Marie a României, prietenă a dansatoarei" - astfel consemna, în aticolul său, "Loïe Fuller. Întruparea simbolismului pe scenă",  Gabriella Asaro, doctor în istorie contemporană la Universitatea din Versailles Saint-Quentin-en-Yvelines.

Ca un derviş rotitor, artista se învârtea în falduri enorme din mătase, care ridicau în zborul ei până la trei metri şi jumătate (mulţi spectatori ŞTIAU că era goală pe dedesubt, ceva charmant pentru francezi; blamabil în America natală), producea efecte speciale.

Nu se spune, dar se face! Regina a finanţat trupa, Fuller ne-a finanţat ţara

Afişul spectacolului de cabaret de la Folies Bergère al lui Fuller invoca simbolistica florii de crin şi era semnat Pal, pictor şi caricaturist de origine română. Titlul spectacolului filmat, "Le Lys de la vie", după povestea reginei României, montare despre care am citit o binevoitoare avancronică din presa franceză, care descria repetiţiile solicitante), invoca floarea-simbol a Fecioarei (o fi stârnit pe atunci dispute, ca şi "Like a virgin" a Madonnei), al Arhanghelului Mihail, dar şi numele mamei artistei. Şi a poveştii reginei Maria, "The Lily of Life", din care s-a inspirat "dansatoarea Art Nouveau". Artistă din nou prezentată, obsesiv, şi în anii noştri, prin expoziţii fotografice, spectacole biografice şi filme artistice.

La Târgul Mondial de la Paris din 1900, Loïe şi-a înfiinţat propriul "teatru-muzeu", unde a prezentat trupa japoneză a lui Sada Yacco. În 1901, ea a creat prima companie de dansatori tineri (desigur, cea admirată la Bucureşti de principesa Maria), care în 1902 a primit-o pe Isadora Duncan" - celebra artistă, pereche a lui Esenin. "Într-un moment în care drepturile femeilor şi homosexualilor nu sunt încă recunoscute, Loïe Fuller îşi arată cu mândrie ideile feministe, precum şi homosexualitatea sa".

"Citită în întregime de mine", îşi înscria, la 15 martie 1940… performanţa Silvia, elevă în clasa (anul) III, Liceul Comercial de Fete Galaţi, în biblioteca şcolară a căruia a stat cartea. Am găsit-o, ca şi alte poveşti ale principesei Maria, viitoarea regină, în depozitele Bibliotecii "V. A: Urechia", "CRINUL VIEŢII / Poveste" "Dedicată fiicei mele Elisabeta, pentru că la fel ne place Frumosul şi că ne leagănă aceleaşi visuri/ Cotroceni 1912". Traducerea românească a scriitoarei Elena Perticari-Davila (sora lui Alexandru Davila, dramaturg şi director al Naţionalului bucureştean din 1905, care cu un an înainte îi regizase principesei, în Parcul Cotroceni, piesa  "Visul unei domniţe" ("Missy", cum ar veni), cu actorii amatori… principesa şi copiii săi, Carol şi Elisabeta).

Regina, onorată ca războinic

"Onorată femeie Căpetenie (…) [Mi s-a spus] că eşti "cârmuitoarea unei Naţiuni şi o Femeie Războinic". Am trimis peste Ocean mulţi dintre tinerii mei, ca să lupte cu duşmanul. Oamenii tăi au fost prieteni cu oamenii mei şi au luptat în aceleaşi bătălii (…) Noi vrem să te onorăm. O femeie nu poartă coroană de pene de vultur decât dacă a săvârşit fapte extraordinare de eroism (…) De aceea, îţi ofer acest înalt însemn de bravură, îţi dau numele "Winyan Kipanpi Win" (Femeia pe care o Chemi) şi eşti acum sora mea. (Din cuvântarea căpeteniei Sioux, Red Tomahawk)

În galerie foto, 1 - Regina Maria, "şef de trib" pacifist, recunoscută drept războinic şi frate de sânge de căpetenia Sioux, Red Tomahawk - foto din cartea lui Silvan Ionescu; 2 - Suverana, flancată de Poliţia călare, primită în triumf în SUA; doar câteva dintre obişnuitele atacuri din gazete; 3 - Regina, prezentă la Conferinţa de Pace de la Paris care ne-a schimbat în 1919 soarta; 4 - În 1922, regina, alături de principele Mihai, viitorul rege; 5 - Caricatură din presa americană: primarul New York-ului o zorește pe Statuia Libertății să-și termine machiajul, la concurență cu regina, care tocmai sosea în port; 6 - Filmul despre fascinana viaţă a artistei din Belle Epoque, Loïe Fuller, era nominalizată în 2016 la Cannes, la categoria Un Certain regard; 7 - Fuller, "zburând", în ultimul an de secol XIX... ; 8 - Miercuri, 5 martie 1919, la ora 8,45, regina debarcase din trenul regal, argintiu cu albastru, în Gara Lyon din Paris. Plecase din ţară pe 1 Martie; 9 - În război, în timp ce Fuller strângea ajutoare în Franţa pentru Români, regina organiza un concert de binefacere, cu enescu pe afiş, la Theatre de Chatelet - afis de fis de Geo Dorival et G Capon (imagine ofertiă de Ministerul Culturii din Franta); 10 - Captură cu Fuller din filmul realizat de fraţii Lumiere în 1899; 11 - O fotografie a reginei a scandalizat lumea conservatoare încă; 12 - Regina, onorată pentru vitejia sa adevărată cu o coroană din pene (foto din cartea lui Silvan Ionescu), 13 - Fuller:

Un mărţişor pentru regina-jucător: Maria a României, alintată Missy (I)

Citit 1907 ori Ultima modificare Duminică, 27 Mai 2018 01:53

1 comentariu

  • postat de Un cetatean Luni, 05 Martie 2018 16:42 100.117.2.*** Link la comentariu
    1
    2

    Frumos articol. Felicitari domnului Cilinca. Va rugam sa expuneti cat mai multe aspecte pozitive din trecutul familiei regale. In ultimii ani a fost improscata cu noroi degeaba de catre o societate naiva si imatura.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.