Astăzi o să învăţăm să folosim virgula, pentru că în anumite situaţii ea se poate dovedi salvatoare. Spre exemplu, între „Hai să mâncăm mătuşa” şi „Hai să mâncăm, mătuşa” este o mare diferenţă. Dar iată care sunt, mai exact, regulile. Atunci când sunt legate prin "şi", "ori" sau "sau", de regulă, părțile de vorbire sau propozițiile nu se despart prin virgulă. Excepţii apar în situaţia în care aceşti termeni se repetă, ca în exemplele următoare. "O să vin şi eu, şi sora mea"; "O să mă ajute ori Ionel, ori Gică"; "Sau noi eliberăm camera, sau voi nu mai veniţi".
Se despart prin virgulă părțile de vorbire sau propozițiile legate prin:"nici", "dar", "însă", "ci", "dar şi", "precum şi", "deci", "prin urmare", "aşadar", "în concluzie". Exemple:
"Am să revin acasă, însă eu fac regulile"; "M-am pregătit foarte bine, prin urmare voi lua o notă bună". Când "iar" este adverb cu valoare de "din nou", nu se desparte prin virgulă. “Aceasta este iar condiţie de îndeplinit pentru rezolvarea problemei”.
Se desparte întotdeauna prin virgulă substantivul la vocativ, în exprimări de tipul de mai jos. "Încerc prin aceasta, domnule director,…". Punctuaţia numelui predicativ. Intercalarea de adverbe, precum "desigur", "fireşte", "aşadar", "bineînţeles", "în concluzie", "în realitate", impune punerea virgulei. Exemple: “Copacii sunt, desigur/firește/așadar/bineînțeles/în concluzie/în realitate, înalți”.
Termenii "totuşi", "aşadar", "prin urmare" şi "deci" urmează următoarele reguli în ce priveşte punctuaţia: “Totuşi, la mare e soare mereu”. La începutul propoziţiei "totuşi" este urmat de virgulă. “Aş fi vrut totuși să spun două vorbe”. În interiorul propoziției "totuşi" nu se desparte. “Să devină moral, așadar/deci/prin urmare om religios”. Conclusiv, se pune virgulă înainte. “Concluzia este, așadar/deci/prin urmare, următoarea”. În interiorul propoziției se pun virgule.
“Așadar/deci/prin urmare, sunteți împotriva mea!”. La începutul propoziției, se pune virgulă după termeni.
Simplu, nu?
Cuvântul săptămânii
Muştiuc - Piesă detaşabilă (de metal, de os, de lemn etc.) la instrumentele muzicale de suflat, prin care se suflă. În schimb, în expresii se schimbă sensul. Pentru că „a-i lua cuiva muştiucul” nu înseamnă să îi furi piesa prin care se suflă, ci a lovi pe cineva peste gură. La propriu!
