Eufemismul (din grecescul "euphemos" - "vorbă bună") este un fapt de limbă, care constă în înlocuirea unui cuvânt sau a unei expresii, care are conotaţii negative (indecente, ofensatoare), prin cuvinte sau sintagme care au o semnificaţie pozitivă, neutră sau care măcar atenuează mesajul, astfel încât cel care îl primeşte să nu fie "deranjat" sau jignit.
În lumea rurală, tradiţională, se apela frecvent la eufemisme, din motive magice, atunci când era vorba, de exemplu, de forţele demonice. Pentru a nu pronunţa cuvântul "dracul", care ar fi putut declanşa puterile malefice, se preferau formulări eufemistice de felul "Necuratul", "Ucigă-l toaca", "Ducă-se pe pustii", "Nefârtate" etc. Celebrul general latin Gaius Iulius Cezar, în pofida puterii sale, avea câteva superstiţii, printre care aceea de a nu pronunţa cuvantul "moarte", la care făcea referire spunând "dacă s-ar întâmpla ceva grav", şi nici "înfrângere", preferând eufemismul "neplăcere".
În timpul regimului comunist, cu nenumărate interdicţii, chiar şi la nivelul limbajului, din teama oamenilor simpli de a nu fi ascultaţi de securitate, eufemismul, de pildă, pentru agenţii de poliţie secretă era "băieţii cu ochi albaştri".
În epoca postdecembristă s-au ivit alte eufemisme, specifice noii realităţi - "cei care credeau în Moş Gerilă", pentru nostalgicii comunişti (în opoziţie cu "cei care credeau în Moş Crăciun"), "liberalizarea preţurilor", pentru măsurile nepopulare de scumpire a mărfurilor, "personal fără ocupaţie", pentru "şomeri" (cel de-al doilea termen fiind considerat prea dur), "disponibilizare", pentru "concediere" ş.a.
Alteori, eufemismul atenuează o anumită realitate, în sensul unor formulări mai "blânde", în diverse situaţii de viaţă cotidiană - "nevăzători", pentru "orbi", "persoane cu dizabilităţi" pentru cei cu handicap, "stare de ebrietate" pentru "beat", "atenţie" pentru "mită", "bacşiş" etc.
Există şi eufemisme care înlocuiesc termenii vulgari, deşi cei care obişnuiesc să folosească un limbaj grosier vor opta, probabil, pentru cuvântul/expresia directă şi nu pentru "îndulcirea" ei.
Dacă vă tentează, puteţi să propuneţi termeni pentru o listă cât mai cuprinzătoare de eufemisme, pe care le ştiţi din experienţa personală de vorbitori (şi ascultători) de limba română.
(sursa: www.deștepți.ro)
