Trebuie să cunoașteți, dragi iubitori ai împărăției noastre, că mulți cavaleri și domnițe poartă cu mândrie nume care sunt formate din cuvinte din alte limbi care nu se găsesc și independent în împărăție. Este cazul numelui cavalerului AUTOCRAT, care vine din limba greacă (prin intermediul fraților de gintă latină, fr. "autocrate" și it. "autocrata"). Numele acestui distins cavaler este format din "autos" care înseamnă "însuși" și "kratos" care înseamnă "putere". Acum sensul se înțelege ușor: "conducător cu puteri absolute, monarh absolut".
Nu uitați că există în împărăția noastră mulți reprezentanți ale căror nume sunt compuse cu prefixoide și sufixoide. Cunoașterea lor ne pune la adăpost de comiterea unor greșeli (pleonasm). Gândiți-vă la domnița CALIGRAFIE. "Cali" înseamnă "frumos" și "graf" - a scrie. Niciodată nu vom spune sau scrie caligrafie frumoasă!
"Viitorul nostru se află mereu în față și nu în spate." ( Viorica Dăncilă, prim-ministrul României, 10.01.2019)
Substantivul "viitor" are următoarele sensuri: "timpul care urmează prezentului; viitorime; situație, stare care urmează să existe, perspectivă" (DEX)
Zicerea doamnei prim-ministru este adâncă. Înțelegem că viitorul nostru s-a aflat și în spate. Sau, n-am înțeles noi bine, a fost pus la spate. De cine? De cei care vor să aibă un viitor? De cei care vor să aibă șanse de succes în acțiunile viitoare? Nu, nu-mi explicați ce a vrut să zică. Trebuia să spună în așa fel, încât să nu am nevoie de explicații…
Din nou îl invocăm pe Caragiale: "E scris (zis) adânc, stimabile!". Zicerile doamnei prim-ministru NU FAC BINE LA LIMBĂ!
"Nu e normal ca președintele să nu revoace… revoce." (Viorica Dăncilă, 26.10.2018)
Ezitarea doamnei prim-minisrtu se explică prin faptul că în limba noastră există niște alternanțe buclucașe precum e / ea, o / oa. Apar și la verbe, dar și la alte părți de vorbire.
În cazul verbului, alternanța care ne interesează acum o / oa nu este productivă în cazul verbelor neologice. Și, cum se întâmplă de multe ori, apar și excepții. Este corect convoc - convoacă, provoc - provoacă (alternanța este prezentă), dar acord - acordă, adopt - adoptă, ador - adoră, aloc - alocă, aprob - aprobă, comport - comportă, derog - derogă, disloc - dislocă, invoc - invocă, ordon - ordonă, revoc - revocă, suport - suportă etc. (fără alternanță).
Și, cum se întâmplă și în viață, când unii nu suportă ieșirea din rând și sunt fericiți când totul este uniformizat, și în limbajul neliterar apare tendința de regularizare a rădăcinii verbale (radicalului) pentru verbele noi, aplicându-se regulile vechi ale alternanțelor: denoată, disloacă, invoacă, revoacă, sufoacă etc.
Această uniformizare NU FACE BINE LA LIMBĂ!
