O expresie pe care o întâlnim destul de des, mai cu seamă în exprimarea prin viu grai, este "a scoate din pământ, din iarbă verde". Expresia dă glas unei dorinţe imperioase, pe care cel solicitat trebuie s-o îndeplinească indiferent de mijloace şi de eforturi, ca în enunţul "Nu mă interesează, până diseară vreau să-mi dai toţi banii înapoi. Treaba ta cum faci. Îi scoţi din pământ, din iarbă verde".
Tot o sintagmă cunoscută este şi "la capătul pământului", care înseamnă "foarte departe" şi ale cărei corespondente argotice sunt expresiile "unde-a dus mutul iapa" şi "unde şi-a înţărcat dracul copiii". Iată şi în acest caz un exemplu: "Ne vizitam cu verii noştri în fiecare săptămână, dar, de când au plecat din cartier şi s-au mutat la capătul pământului, ne vedem de cel mult patru ori pe an".
Şi "a se ivi ca din pământ" (sau "a răsări ca din pământ") este o expresie întrebuinţată frecvent. Sensul ei este "a apărea pe neaşteptate" sau "a-şi face apariţia surprinzător, neanunţat", ca în enunţul "Tocmai când spărgătorul avea de gând să străbată curtea, un câine s-a ivit ca din pământ în faţa lui şi a început să mârâie, dezgolindu-şi colţii".
O expresie care implică o doză ridicată de violenţă este "a face una cu pământul", al cărei sens este "a distruge", "a face praf" sau "a face zob", ca în enunţul "Călăreţii s-au repezit asupra duşmanului şi l-au făcut una cu pământul".
La rândul ei, expresia "ca de la cer la pământ" indică o deosebire sau o distanţă uriaşă între două persoane, situaţii etc., aşa cum stau lucrurile în enunţul "Diferenţa de valoare dintre cei doi regizori era ca de la cer la pământ".
Dacă expresia de adineauri, "ca de la cer la pământ", măsoară o diferenţă foarte mare, expresia "toţi o apă şi-un pământ" face exact opusul, adică vorbeşte despre absenţa diferenţierilor, despre uniformitate, despre existenţa mai multor persoane aflate cam la acelaşi nivel. Mai trebuie spus că nivelul respectiv nu e foarte ridicat, dimpotrivă. Iată şi un exemplu: "Dintre cei cincizeci de oameni care s-au prezentat la interviu, n-am putut alege pe nimeni în care să am încredere că va face o treabă bună. Au fost toţi o apă şi-un pământ".
Interesantă este şi expresia "a nu mai încăpea pe cineva pământul", pe care o folosim când ne referim la cineva plin de el, încrezut sau peste măsură de mândru: "L-am văzut pe Romeo după ce a câştigat medalia de aur. Nu-l mai încăpea pământul de mândru ce era".
În schimb, "a nu mai răbda pământul pe cineva" este o expresie prin care facem trimitere la o persoană josnică sau abjectă: "Ne-a minţit şi a făcut o mulţime de ticăloşii, nu l-ar mai răbda pământul".
Cât despre expresia "a fi cu picioarele pe pământ", ea este folosită în legătură cu cineva care dispune de simţul realităţii, de simţ practic. Altfel spus, de cineva cu capul pe umeri, ca în enunţul "Era de aşteptat ca Marina să nu creadă toate promisiunile fanteziste ale soţului ei. O ştiu ca pe un om cu picioarele pe pământ".
Sursa: Radu Paraschivescu - "Pastila de limbă"
