Deşi poate părea un subiect sensibil, este vorba strict de lingvistică în acest articol. Chiar zilele trecute am fost întrebat care este forma corectă de scriere, cu un "r" sau cu doi. Potrivit documentelor oficiale şi dicţionarelor care precizează formele acceptate (normate) ale unei limbi, rom, cu sensul "persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea", este termenul impus, în prezent, preferat de această etnie, deoarece se pare că nu are încărcătura de conotaţii negative ale cuvântului tradiţional ţigan. Forma rom îşi are originea în limba romani, însemnând "om", apărând în opoziţie cu gajdo/gajiu, care înseamnă român.
Dar, cu toate astea, de ce sunt mulţi care scriu "rrom"? Ei bine, pentru că şi această formă este acceptată, tolerată. În DOOM2 ni se spune asta, dar nu ni se recomandă folosirea acestei forme, deoarece scrierea cu consoană dublă, la început de cuvânt (rr) este neobişnuită pentru ortografia românească şi a apărut, probabil, pentru a se evita confuziile cu familia lexicală a cuvântului român.
Este interesant de observat că termenul rom, care este considerat un fel de variantă modernă pentru denumirea acestei etnii, este menţionat şi de Mihail Kogălniceanu, în 1837, într-o lucrare publicată la Berlin - "Esquisse sur l’histoire, les moeurs et la langue des cigains, connus en France sous le nom de bohémiens" - în care precizează: "Cu excepţia ungurilor, spaniolilor, englezilor şi francezilor, care şi ei le dau uneori numele de egipteni, majoritatea celorlalte naţiuni îi strigă cu numele mai mult sau mai puţin denaturat de cingan, denumire pe care se pare c-au avut-o mai întâi. Dar ţiganii ei înşişi se numesc în limba lor romnicel (fiul femeii) sau rom (oameni)".
