A face un lucru muşama, o expresie mai puţin cunoscută

A face un lucru muşama, o expresie mai puţin cunoscută
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

A muşamaliza înseamnă, conform DEX, a ascunde, a acoperi o acțiune urâtă, necinstită, reprobabilă; a cocoloși. Dar astăzi o să vorbim despre o expresie mai puţin cunoscută în limba română şi mai puţin uzitată în ultima vreme: a face lucrurile muşama.

Cu origini în limba turcă, lucru care se observă şi din accentuarea cuvântului muşama pe ultima silabă, termenul a intrat în limba română odată cu alte cuvinte "privitoare la ale casei": balama, cercevea, dușumea, perdea, saltea, în urmă cu câteva secole.

Am regăsit expresia într-o povestire a lui Radu Rosetti ("Un suflet mărinimos"): "Postelnicul Sandu găsi însă în curând chipul să facă afacerea mușama". Interesant este comentariul naratorului (autorului) care urmează după expresie: "căci să nu creadă cumva cetitorul că mușamaua este un lucru iscodit de politicianii noștri, care în această privință au la activul lor atâtea invențiuni frumoase: mușamaua este lucru turcesc, importat de veacuri la noi, dar pe care politicianii români l-au perfecționat, aducându-l în starea aproape fără greș în care ni se înfățoșază astăzi".

În enunțul de mai sus, mușamaua nu mai denumește "țesătura de pânză impermeabilizată prin lăcuire pe una din fețe, utilizată pentru a proteja obiectele", ci are valoarea unui infinitiv lung (mușamalizare) care se va crea mai târziu. Dar, de bună seamă, în atenția cititorului rămâne ironia "elogiului" adus măiestriei politicianului român de a perfecționa atitudini comportamentale la care ar trebui să renunțe.

Expresia revine și într-o creație literară apărută la un secol după scrierea lui Radu Rosetti, ultimul mare cronicar moldovean, mai precis în finalul nuvelei "Remember" (1921) a lui Mateiu I. Caragiale. "Să-ți spun eu atunci urmarea, a reluat el, a fost dandana mare. S-a făcut mușama ce e dreptul numaidecât, dar adevărul n-a putut fi împiedecat să răsufle. Ai să afli lucruri grozave...". Replica naratorului ("Nu țin să aflu nimic") izvorăște atât din teama că "adevărul" ar putea mânji o "amintire sufletească", cât și din felul "mai mult literar" de a privi lucrurile.

Citit 8388 ori Ultima modificare Joi, 12 Septembrie 2019 19:43

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.