O vizită la piață te ajută nu doar să-ți cumperi cele necesare, ci și să-ți îmbogățești vocabularul cu o serie întreagă de cuvinte pronunțate, din păcate, greșit. Fie comercianți, fie clienți, din ce în ce mai multe persoane denaturează în mod cât se poate de caraghios forma unor cuvinte aparent simple și bine împământenite în limba română.
Recolta de greșeli de pronunție este, astfel, cât se poate de bogată. Un prim exemplu este cel al substantivului ”ardei”, pe care de multe ori ne este dat să-l auzim sub forma ”ardel”. Conform DEX-ului, ”ardei” are aceeași formă la singular și la plural: un ardei, doi ardei. Conform unor dicționare mai vechi, numele provine de la faptul că unele specii ard sau ustură. Din românește a rezultat și ungurescul ”ardél”, însă singura formă recunoscută de normele în vigoare ale limbii române (și care chiar sună românește) este ”ardei”.
Un alt substantiv pe care l-am auzit pronunțat greșit în repetate rânduri este ”dovlecel”. Se întâmplă tot la tarabă, acolo unde un client i-a cerut vânzătoarei ”două kilograme de dovlegei”, cu accentul bine pus tocmai pe acel ”g” care nu prea are ce să caute în acest cuvânt. Este asemănător cu a pronunța ”ghiuvetă” în loc de ”chiuvetă”. Nu știu dacă respectivele persoane ar face aceleași greșeli și în scris, însă în vorbire ele sună de-a dreptul hilar.
Nimic nu se compară însă cu o altă ”invenție” lexicală auzită, recent, tot în piață. Un comerciant îi spunea vecinului de tarabă că nu a mai adus de câteva zile ”carstaveți” pentru că nu se mai vând. Nu cred că mai este nevoie să scriem aici și forma care este, de fapt, corectă.
Cuvântul săptămânii
”Dihotomie” este substantivul ales la rubrica ”cuvântul săptămânii”. În DEX, ”dihotomia” este definită drept o ”1. diviziune în două părți, grupe sau specii; bifurcare. 2. Împărțire a unei noțiuni în alte două noțiuni, care epuizează întreaga sferă a noțiunii împărțite (definiție folosită în logică - n.r.)”. Pornind de la acest termen, în psihologie se vorbește despre așa-numita ”gândire dihotomică” sau gândire de tip ori-ori. Multe persoane au o gândire dihotomică în mod inconștient. În momentul în care vorbești despre ceva sau despre cineva în termeni de totul sau nimic, poți spune că ai o gândire dihotomică, ceea ce înseamnă că ești înclinat să vezi mai mult extremele. De cele mai multe ori, orice situație presupune o multitudine de aspecte, de nuanțe. De aceea, recomandat este să nu judeci din prima, ci să ții cont și de nuanțe, de interpretări.
