Mă exasperează viteza cu care biata limbă română se transformă într-un grai al agramaților și de faptul că liderii semi-alfabetizaților sunt „vedeții” zilei de azi.
Orice ar spune oricine, „aceste vorbe ne doare” (citat dintr-un film artistic). Este vorba despre o stupidă reclamă pentru Raniseptol, produs al/a cărui eficiență „ne doare” și mai tare. Mai detaliat, citez un citat din ilustra reclamă, „Procesul de vindecare AL rănilor” – așa după cum, cu mizerabilă precizie, ne specifică reclama idioată.
Hai să vedem „despre ce este vorba în poezie”:
1. Într-adevăr, Raniseptol, prin conținutul său (apă, glicerină, nanoparticule de argint [Axonite], hialuronat de sodiu, acid citric), ajută la vindecarea rănilor.
2. A/al cui Doamne iartă-mă e procesu’ ăsta?!
3. Procesul de vindecare A rănilor? Proces AL rănilor?
Simplul apel la acordul logic ne duce, obligatoriu, la prima variantă; sintagma „vindecare A rănilor”.
De câte ori se derulează infama reclamă, mă uit la ea fascinat: oare copy-writterul care și-a scremut neuronii să nască infama exprimare e complet tâmpit, beneficiarul e la fel de agramat sau (înainte de și, ori, sau nu se pune virgulă, din câte știu) pe cine dreak mai interesează cum se zice ceva corect în străvechea limbă traco-geto-daco-romană-română?!
Citește și VORBEȘTE CORECT!
