Substantivul are un sens-rădăcină ale cărui sinonime sunt iz, duhoare, miasmă, împuțiciune
Din cauză că unii oameni emanau (fie așa erau percepute olfactiv trupurile ori gurile lor, fie din cauza neprieteniei cu apa) mirosuri de nesuportat, putoare s-a transformat în calificativ: „Ești o putoare de om!”
Mergând mai departe cu gândirea sa sintetică, inventivul nostru popor l-a transformat din nou în substantiv: „Ești o putoare!”, în sensul că persoana respectivă este leneșă sau murdară, că în urma ei pute.
Dar n-a fost de-ajuns; s-a trecut la faza următoare, cam depărtișor de sensul inițial, în care putoare a ajuns să se aplice femeilor ușuratice, adică târfelor, curvelor, prostituatelor.
