COMORI DE PATRIMONIU/ O pânză de avangardă a unui pictor de top, la Muzeul de Artă din Galaţi

COMORI DE PATRIMONIU/ O pânză de avangardă a unui pictor de top, la Muzeul de Artă din Galaţi
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Plasticianul Gheorghe Andreescu, muzeograf la Muzeul de Artă Vizuală, ne propune astăzi încă una dintre comorile instituţiei, care poate fi admirată în expoziţia de la etaj: portretul poetului avangardist Ilarie Voronca, realizat în perioada interbelică, de un alt avangardist, Victor Brauner.

Un tablou cu mai multe istorii fascinante, din perioada cubistă a viitorului mare suprarealist european. Scump, încă! Galeriile de artă afişează preţul unui simplu desen în tuş al artistului înmormântat în cimitirul din Montmartre, Paris: un laviu (tuş diluat, adică) pe hârtie, dimensiuni 10,7 x 15 cm, cu personaje fantastice, datat 1931, cotat la 1.200 euro.

La Galaţi, avem un tablou mare, pictat în ulei! În 2013, Brauner era pe locul al doilea între artişti şi pe primul loc între pictorii români. În acel an, o lucrare îi fusese evaluată la 410.000 de euro! Nelipsite de la Christie’s şi Sotheby’s”, picturile lui Brauner apar extrem de rar în licitaţiile din România şi niciuna nu a trecut de 75.000 de euro. Tabloul gălăţean este înregistrat la Institutul Naţional al Patrimoniului.

În continuare, îi vom da cuvântul specialistului, muzeograful Gh. Andreeescu.

A reprezentat... Franţa, la Veneţia!

Într-o fişă cuprinzătoare, muzeograful Gh. Andreescu explică: "AUTOR: Victor Brauner. TEHNICA: ulei pe pânză. DIMENSIUNI: 109 x 70 cm. DATAT: 1925. SEMNAT: stânga jos - „Victor Brauner 1925”. NĂSCUT: 15 iunie 1903, Piatra Neamţ. DECEDAT: 12 martie 1966, Paris. STUDII: Şcoala primară la Viena, 1914 - Şcoala evanghelică din Brăila, 1919-1921 Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti şi Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroşanu - studii libere la Paris. 1924 - deschide la Bucureşti prima expoziţie personală, la Galeriile Mozart, prilej cu care se întâlneşte şi împrieteneşte cu poetul Ilarie Voronca.

În această perioadă iniţiază revista „75 H.P.” [adică 75 cai putere, revistă cu o singură apariţie, dedicată constructivismului şi dadaismului în „nebunia” creatoare de după război], în care publică „Manifestul Pictopoezia” şi articolul „Supra-raţionalismul”. Are o puternică activitate publicistică, literară şi plastică, manifestându-şi interesul pentru exprimarea suprarealistă.

Întâlnirile cu Brâncuşi, André Breton şi Yves Tanguy [pictor suprarealist francez] îi conturează şi mai mult orientările artistice, în care temele sunt transfigurate, interpretate într-o viziune proprie. Natura, lirismul, visul şi mitologia joacă un rol important, dar nu se substituie în întregime construcţiei conştiente a imaginii.

1959 - participă la expoziţia internaţională a suprarealismului la Paris. 1966 - i se oferă o sală întreagă pentru a reprezenta Franţa la bienala de la Veneţia. 1972 - la Muzeul de Artă Modernă din Paris, prima retrospectivă cu operele artistului.

Lucarea „Portretul poetului Ilarie Voronca” datează din perioada de început a carierei artistice, atunci când apusul Europei era dominat în pictură de curentele avagardiste, cubismul fiind unul dintre acestea, care l-au influenţat pe tânărul artist Victor Brauner. Lucrarea este executată în ulei (în pastă consistentă), pe suport de pânză preparată, întinsă pe un şasiu profesional. De dimensiuni apreciabile, pictura se remarcă printr-o judicioasă echilibrare a sectoarelor coloristice ce definesc portretul în sine şi celelalte elemente ce alcătuiesc ansamblul. Tonalităţile sunt puternice, roşul, negru, albastru compun o construcţie solidă, dinamică, plină de conţinut plastic şi emoţional. Putem descifra contururi de negru şi unele însemne grafice ce se armonizează cu suprafaţa geometrică, intră structural, cromatic şi stilistic, generând unitate. Semnătura cu roşu stins în stânga jos completează imaginea unei lucrări aparţinătoare avangardei româneşti de o surprinzătoare prospeţime şi actuală modernitate.

Achiziţionată în 1976 de la familia artistului, contra unei sume impresionante pentru România acelor ani, pictura şi-a găsit repede loc în expunerea de bază a muzeului gălăţean, ca reprezentantă de frunte pentru o întreagă generaţie de artişti ce au diversificat stilurile şi exprimările artistice tradiţionale. În semn de apreciere pentru opera artistului, lucrarea a făcut parte din manifestări expoziţionale de prestigiu în ţară şi străinătate."

A trecut prin toată avangarda

Portretul îi aparţine poetului de avangardă Ilarie Voronca, pseudonim pentru Eduard Marcus (1903, Brăila - 1946, Paris). Victor Brauner a fost fiu al unui fabricant de cherestea nemţean şi frate cu folcloristul Harry Brauner, cel care a vândut pânza muzeului gălăţean.

Tânărul pictor a realizat peisaje în minunatul Balcic, apoi a trecut prin toată avangarda, de la dadaism la abstracţionism şi expresionism. În maniera cubistului geman Georg Grosz, pictează „Cristos la Cabaret”. Reproduceri după multe dintre pânzele sale sunt publicate în revista „Unu”. La Paris, Brâncuşi îl iniţiază în arta fotografică. Se împrieteneşte cu poetul bucovinean Benjamin Fondane, mort apoi la Auschwitz.

În ´35, Brauner adera, scurtă vreme, la PCR. Între 1936 şi ´38, la Bucureşti, trăia în sărăcie lucie… În ţară, a ilustrat şi cărţile de poeme ale lui Gellu Naum - „Drumeţul incendiar” şi „Libertatea de a dormi pe frunte”.

A urmat prigoana antisemită din ´38 şi a plecat la Paris.        

În 1930, Brauner pictează, lucru ciudat, „Autoportretul cu ochiul scos”, temă care l-a urmărit. În 1938, Brauner îşi pierde ochiul stâng (în tablou, cel drept era scos!), într-o ceartă violentă dintre doi pictori spanioli suprarealişti, Oscar Dominguez (artist foarte bine vândut în Franţa, care avea să moară tăindu-şi venele!) şi Esteban Frances. Brauner, încercând să îl apere pe Esteban, a fost lovit cu un pahar aruncat de Dominquez şi a rămas… tablou, cum s-ar zice!

Ernesto Sabato, „ultimul mare mit al literaturii argentiniene”, a fost inspirat de întâmplare, pe care a inclus-o în celebrul său roman „Despre eroi şi morminte”. Tabloul cu un ochi, expus la Centrul Pompidou din Paris, cea mai cunoscută lucrare pe această temă a lui Brauner, este, spunea Sabato, cea mai „controversată şi ocultă” operă din istoria artei.

Este creatorul seriei de picturi „chimere” (himere) şi a unui ansamblu de „tablouri-obiecte pline de inventivitate şi vioiciune", numite „Mythologie”, pline de umor şi pesimism, în acelaşi timp. Tabloul „La fin et le debut” (Sfârşitul şi începutul), din ´65, e considerat „prevestitor”, căci autorul spunea: „Dacă viaţa pictorului s-a sfârşit, opera lui însă începe să trăiască”.        

Citit 5711 ori Ultima modificare Joi, 14 Ianuarie 2016 14:27

2 comentarii

  • postat de Alin Dumitrescu
    Luni, 12 Octombrie 2015 08:38
    217.147.83.***
    Robert Popescu iti urmaresc comentariile si mi se par interesante in general. De data asta ina ai cam dat cu mucii in fasole.
    2
    1
    Raportează
  • postat de Soricica
    Sâmbătă, 10 Octombrie 2015 17:49
    5.196.200.***
    Lucrarea asta o iubesc cel mai mult din Muzeul de Arta!
    2
    3
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.