Mobilizat şi trimis pe front în Primul Război Mondial, artistul-patriot a supravieţuit cumplitului carnagiu al luptei de la Turtucaia! Căzut prizonier, pictorul Nicolae Tonitza este dus într-un lagăr de prizonieri din Bulgaria, la Kirjali, dar, paradoxal, drama cumplită a măcelului războiului şi umilinţa, suferinţele prizonieratului, îl duc spre bucuria descoperirii unei lumini a naturii violent de frumoasă, care pune în valoarea culori: descoperă peisaje superbe, pe care le schiţează. Suferinţa se va transforma în artă sublimă, maestrul îndrăgind peisajele însorite bulgăreşti, schiţându-le şi mai târziu pictând, în Dobrogea, alături de pictorul prieten de culori calde Francisc Şirato.
Denumit şi „interpret al tristeţelor luxuriant colorate”, Tonitza nu poate fi uitat pentru ochii personajelor sale, care te ţintuiesc cu putere, în fragilitatea unor priviri calme, de catifea, în portrete, mai ales ale multor copii. Ochii lor rotunzi de candoare, rotunjiţi şi mai pregnant de artist, adânci, cu irişii cuprinzând întunecat şi cald întregimea ochiului, precum cei ai personajelor consumatoare de „mirodenie” din romanul lui Frank Herbert, „Dune”, rămân în conştiinţa publicului drept „ochii lui Tonitza”.
Tonitza a început cu pictură academistă, influenţat de şcoala de pictură de la Munchen, cu mult desen şi exactitate, a continuat vrăjit de impresionismul senzual din Paris, iubindu-l însă pe Deaumier cel cu linii energice, fără dulceaţă, apoi este influenţat puternic de Ştefan Luchian, mai mult decât de francezi, ajungând apoi el însuşi, fără influenţe: era deja MARELE TONITZA! Spre sfârşit, pictura sa capătă inflexiuni şi din arta orientală, cu căldura culorilor şi decorativism.
O piesă de tezaur, expusă şi în turnee externe
Comoara de patrimoniu recomandată de această dată de plasticianul şi muzeograful Gheorghe Andreescu este tabloul „Portret de băiat”, de Nicolae Tonitza, lucrare clasată în categoria „tezaur” - operă expusă la etajul Muzeului de Artă Vizuală. Tonitza pictând mai mult copile şi adolescente, portretul de faţă are astfel o importanţă în plus. Am găsit, în notaţiile de pe Gratificate.ro, care publică informaţiile în „Piaţa de artă”, pe „pictorul capetelor de copii”, „considerat în anii 30 cel mai important pictor roman în viaţă” că „Preţul mediu anual pentru picturile lui Tonitza era în 1995 de 10.232 euro”, preţ foarte mare. Lucrarea „În iatac” valora, în 2011, chiar 290.000 euro, fiind cel mai scump tablou vândut la Bucureşti, depăşindu-l şi pe Nicolae Grigorescu. „Fiul pădurarului”, tot un portret, ca şi cel despre care vorbim azi, era cotat în 2011 la 115.000 euro.
Descrierea muzeografului: „O lucrare cu valoare de simbol”
Fişa muzeografului Gheorghe Andreescu ne prezintă artistul şi opera: „AUTOR: Nicolae Tonitza, 1886 – 1940. TEHNICA: ulei pe carton. DIMENSIUNI: 73/65 cm. PROVENIENŢĂ: Achiziţie a Ministerului Culturii transferată apoi Muzeului de Artă Vizuală Galaţi. SEMNĂTURA: semnat dreapta jos „N. Tonitza”, cu negru. PROPRIETAR: Muuzeul de Artă Vizuală Galaţi, inv. 501.
SCURTĂ BIOGRAFIE: Se naşte la 13 aprilie 1886 la Bârlad. Studii: Şcoala primară de băieţi şi Gimnaziul real din Bârlad, 1902. Şcoala Naţională de Belle Arte din Iaşi – profesori Gh. Popovici şi Emanoil Bardasare. 1903 – Italia, excursie de documentare. 1904 – pictează biserica din satul Grozeşti. 1908 – Germania, Munchen, unde frecventează cursurile Academiei Regale Bavareză de Arte Frumoase. Are o bogată activitate publicistică – articole şi caricaturi, desene satirice la revista „Furnica” 1909 – călătoreşte în Italia şi apoi la Paris. Studii libere sub influenţa impresioniştilor şi post-impresioniştilor. 1911 – se întoarce în ţară unde lucrează, expune şi întemeiază „Grupul celor patru”, cu Francisc Şirato, Oscar Han şi Ştefan Dumitrescu.
Este considerat cel mai valoros artist român al epocii. Expune mult în ţară şi străinătate, duce în continuare o bogată activitate publicistică, este gazetar, caricaturist.
Lucrarea aflată în expunere permanentă la muzeul nostru stă alături de o serie de lucrări ale unor artişti valoroşi ai epocii sale şi completează gama extraordinarelor realizări ale culturii plastice din perioada interbelică. Este o lucrare cu valoare de simbol, ce reliefează atât caracterul, cât şi simbolistica artistică a lui N. Tonitza.
Tabloul înfăţişează imaginea unui adolescent cu trăsături fine, dar puternic conturate, cu o caracteristică facială ce exprimă o senzualitate temperată de un farmec tineresc şi candid. Specific pentru opera portretistică a artistului este şi accentul pus pe realizarea ochilor. Privirea calmă şi inteligentă, nasul fin şi feminin, buzele de asemenea puternic conturate întregesc imaginea şi atitudinea calmă, de aşteptare şi poză. Executată în ulei în pastă consistentă şi compactă, lucrarea este interesantă şi prin armonioasa dispunere a petelor tari de culoare, una în registrul de jos, prin culoarea halatului de casă, precum şi cele două vase cu flori, dispuse dreapta-stânga portretului, pe jumătate prezentate, numai ca pretext cromatic şi compoziţional. Fondul calm şi neutru contribuie din plin la imaginea de linişte şi puritate sufletească.” Mai precizează muzeograful gălăţean: „Lucrarea a făcut parte din numeroase expoziţii din ţară şi străinătate, portretul aflat în patrimoniul muzeului nostru fiind una dintre cele mai reprezentative opere ale marelui artist, ce se bucură de notorietate şi o extraordinară cotă la casele de licitaţii”.
1. Autoportret, pe la 1923, cu aceeaşi ochi penetranţi, 2. Fotografia maestrului Tonitza, 3. "Fetiţa pădurarului", aminteşte de fundalurile lui Gauguin, 4. "Fetiţa acrobatului" a fost anul trecut licitată la 100.000 euro!
