Mi se pare extraordinar gestul făcut de unul dintre cititorii noştri, domnul Constantin Racu, care m-a vizitat la redacţie doar ca să-mi pună în braţe un teanc de documente vechi - scrisori şi documente scrise sau primite de unul dintre legendarii gălăţeni de odinioară, Ştefan H. Ştefan.
I-am mulţumit pentru surpriză şi, firesc, am vrut să copiez documentele şi să i le restitui. Domnul, însă, m-a refuzat. I-am explicat că hârtiile ar putea fi valoroase, istoric, în primul rând. Dar deţinătorul micii comori de patrimoniu mi-a explicat că nu este gălăţean (ieşean, a venit la facultate la Galaţi în 1969 şi n-a mai plecat), ci a ajuns să lucreze la noi înainte de Revoluţie. Citind rubrica noastră de restituire a istoriei Galaţiului, s-a gândit că m-ar interesa să le primesc, astfel că îi mulţumesc încă o dată, înainte de a le dona, la rândul meu, Muzeului de Istorie.
Dl Racu ne-a spus că a primit teancul de hârtii de la un coleg, care le găsise în clădirea, pe atunci ruinată şi plină de gunoaie, a Farmaciei Ţinc.
"Instituţia" donaţiei
Generozitatea donatorilor este o transfuzie extraordinară pentru colecţii şi muzee. Astfel, bazele Muzeului de Istorie pornesc de la colecţiile institutorilor Paul şi Ecaterina Paşa, V. A. Urechia a pus bazele bibliotecii judeţene de astăzi cu o donaţie importantă de carte preţioasă şi rară, inclusiv incunabile şi cărţi scrise în arabă, albumul de gravuri Rembrandt, achiziţionate din toată Europa Occidentală. Peste 700 de scrisori, autografe şi fotografii ale unor importanţi scriitori de secol XX au fost donate bibliotecii de surorile Antonia, Rovena şi Emilia Schwarz. Şi exemplele pot continua…
Personalitate marcantă a oraşului
Unele scrisori - multe datate 1910 - sunt pe hârtie groasă velină, cu filigran, ivory paper, adică hârtie albă ca fildeşul, culoare păstrată excelent vreme de un veac şi mai bine; marca Elisabeth Mabb, fabricată la Londra, sau hârtie Pure Albaster White. Preţioase pot fi însă şi informaţiile din culisele politicii şi administraţiei acelor vremuri.
Orice gălăţean a auzit "câte ceva" despre Ştefan H.Stefan, avocat, parlamentar (care-l învingea în 1914, în alegerile pentru Parlament, pe Nicolae Iorga), primar, om de afaceri, filantrop (a construit "case de raport" - blocuri ieftine de închiriat - în zona străzii Portului, pe Vadul Cărăbuş şi pe strada Bălcescu) şi cel care a înfiinţat linii de tramvai la Galaţi.
Dintr-o biografie publicată de muzeografa Delia Pohrib, în septembrie trecut, aflăm că a fost etnic armean, proprietar al unei averi impresionante, constând în principal din proprietăţi imobiliare, fiind cunoscut în timpul vieţii ca "omul cu 100 de case".
O personalitate marcantă a oraşului Galaţi, în perioada ianuarie 1925 - iulie 1926 a ocupat funcţia de primar (preşedinte al Comisiei interimare). În această poziţie, principala sa realizare a fost punerea în aplicare a unor măsuri care au favorizat dezvoltarea economică, socială şi culturală a oraşului. Pentru aceste acţiuni, a primit nu numai aprecierea oamenilor din timpurile sale, ci şi a generaţiilor următoare.
A manifestat, de asemenea, un mare spirit filantropic, donându-şi salariile unei societăţi de îngrijire pentru sugari şi unui azil. De asemenea, s-a ocupat de acordarea de subvenţii „Asociaţiei Studenţilor din Covurluiului”, „Societăţii pentru Prevenirea Tuberculozei”, „Coloniei Tălăşman” pentru copii şi muzeului creat la Şcoala de băieţi nr. 6.
A fost un susţinător al dezvoltării industriale, şi-a închiriat pământurile din Ţiglina unor fabrici, a început procedura pentru achiziţia unor parcele de teren dedicate construcţiei de case pentru populaţie, a promovat dezvoltarea reţelei de tramvai.
Jalbe şi intervenţii
M-a fascinat să descopăr scrisoarea primarului Petrovici, profesor, edil între februarie 1909 şi ianuarie 1911, prin care primarul făcea o intervenţie către liberalul cu trecere la conducerea naţională a partidului, pentru aprobarea unor fonduri de dezvoltare a oraşului: „Dragă Ştefan”, îşi începea profesorul misiva. "Am scris tot astăzi şi D.lui Orleanu (Mihail G. Orleanu, deputat, liderul organizaţiei liberale de la Galaţi, între 1909 şi 1910 - anul scrisorii! - ministru al Industriei şi Comerţului) în chestia împrumutului, ca să-l rog să intervină la Ministerul de Interne, ca să depună proiectul de lege şi să stăruie pentru votarea lui". Cu emoţie am citit şi că: "Am adăugat, din suma rămasă de la palat şi asfaltat, la şosele, ca să mulţumim lumea din mahalale". Ştia deci prea bine edilul ce sfori, cum şi când trebuiau trase la Bucureşti, într-un scop nobil.
Printre note şi bileţele, prin care i se cere lui Ştefan H. Ştefan să facă intervenţii (poate să se facă dreptate, poate şi obişnuitul... "lanţ al slăbiciunilor"), găsim şi o scrisoare a prefectului Alexandru Gussi către Orleanu.
Interesantă este şi o notiţă (scrisă probabil la nervi, căci scrisul este tremurat) semnată "Cu toată dragostea/ Mincu". Comparând semnătura cu aceea de pe un plan de arhitect, cred că este vorba chiar despre proiectantul clădirii Prefecturii Galaţi şi al Casei Robescu, Ion Mincu. În epistolă este vorba despre reaminitirea unei promisiuni: „Iubite Ştefane/ A venit vremea ca să vă împliniţi promisiunea!” Era vorba de avansarea în cadrul CFR, de la clasa a IV-a la a III-a, a unui oarecare Dănescu Constantin, nepotul lui Mincu, căci se votase o lege nouă şi „are dreptul de a fi avansat”.
Între hârtii, mai găsim şi o ofertă, din 25 aprilie ´41, a firmei berlineze de asigurări generale „Victoria”, cu agenţie la Galaţi: Ştefan nu-şi mai plătise la zi asigurarea, necesară „în aceste timpuri grele”, când începea războiul...
În foto1: Orleanu, foto2: Scrisoarea arhitectului Mincu, foto3: Începutul scrisorii primarului Petrovici către Ştefan H. Ştefan, foto4: Fosta casă a lui Ştefan H. Ştefan, din Piaţa Moruzi (strada Dogăriei nr. 88), recent demolată
Pentru a DESCOPERI mai multe COMORI DE PATRIMONIU, CLICK AICI
