E plăcută capacitatea lui Alessandro Baussmerth de a scrie poveşti. Stilul de fantasy practicat de autorul român nu se bazează doar pe ficţiune pură - cum se întâmplă în cazul multor autori de bestseller de gen, care se eliberează astfel de orice responsabilitate de a respecta, măcar cât de cât, adevărurile istorice - ci şi pe folosirea în naraţiune a mai multor persoane reale, care ancorează povestea în epoci. Spre exemplu, printre personajele care apar în cartea lui Baussmerth şi care chiar au existat se numără Martin Luther şi Gheorghe Doja.
Autorul are şi un site propriu, unde am găsit, în rubrica de prezentare a romanului Haos, următoarele precizări: “Autorul se foloseşte de coincidenţele inexplicabile ale istoriei şi de aspectele neprecizate ale mărturiilor scrise încercând să dea o explicaţie evenimentelor unanim acceptate. De fapt, religia este folosită doar ca pretext. Pe parcursul naraţiunii reflexul de dominare al omului pluteşte ca un văl. Se pot regăsi cu uşurinţă tehnicile perene de manipulare: denigrarea, trădările, înţelegerile oculte, pasiunile senzuale. Personajele fictive trăiesc împreună cu cele reale, istorice şi ajută cititorul să-şi formeze o percepţie mai bine conturată asupra evenimentelor petrecute cu cinci secole în urmă”.
De fapt, personajele creionate separat ajung, în scurt timp, să ia parte la dezvoltarea aceleiaşi intrigi. Unele se întâlnesc, iar altele doar îşi joacă rolul în puzzle-ul acţiunii de mai departe, din diverse colţuri ale lumii. „Haos” e o poveste în care coabitează negustori veneţieni, spioni, vrăjitoare, hani pricepuţi la război, sultani, artişti, cavaleri, oportunişti, demoni şi oameni de rând. Acţiunea îl poartă pe cititor pe distanţe vaste, din Transilvania până peste întinsele câmpii ale Anatoliei şi în inima Imperiului Otoman.
În tot acest spaţiu, se leagă poveşti de iubire, ca cea dintre Ambra şi Ismail, se dezvăluie secrete, cum ar fi cele ale Amnei, ies la iveală pasiuni şi vicii ascunse, negocieri duse pentru bani, suflete şi spălarea de păcate prin cumpărarea de indulgenţe, se nas reforme religioase şi se ţes intrigi care aproape că aruncă întreaga lume în haos şi, în cele din urmă, se duc războaie în urma cărora toate revin la normal. Deocamdată…
Citind romanul, am aflat mai multe şi despre luxoasa Veneţie, dar şi despre atmosfera din corturile hanilor uzbeci. Interesant este că, de cele mai multe ori, când introduce un nou personaj, Alessandro Baussmerth îi creează în jur şi o lume, dându-i cititorilor o abundenţă de detalii legate de cultura şi civilizaţia poporului respectiv, în epocă. Mai ales dacă eşti, în genere, un om atent la detalii, o să îţi vină greu să treci repede peste fragmente de naraţiune dealtfel uşor de parcurs, pentru că în permanenţă vei avea tendinţa de a mai zăbovi un pic şi de a-ţi nota pe undeva amănuntele abia descoperite.
Textul în sine nu-i greu de citit deşi, pe alocuri, fraza scurtă dă un ritm parcă prea sacadat, mai ales pentru ochiul cititorului obişnuit cu naraţiunile lungi şi bogate în detalii, aşa cum sunt, îndeobşte, romanele fantasy. Drept este însă că, dacă ţi-ai propus să scrii fantasy scurt (romanul are fix 398 de pagini, dacă numărăm aici şi ilustraţiile), atunci n-ai încotro şi trebuie să renunţi la anumite tehnici şi cu greu mai reuşeşti să creezi alternanţa dintre momentele de tensiune şi cele de contemplaţie. Eu unul, am simţit un pic lipsa acestor procedee. Făcând excepţie de aceste mici amănunte, însă, lectura este, oricum, uşoară şi plăcută. O atenţie deosebită merită ilustraţii semnate de Walter Riess, care completează frumos naraţiunea. De fapt, au darul de a te reasigura, dacă mai era nevoie, că într-adevăr citeşti o poveste al cărei scop este să te bucure şi să îţi stimuleze imaginaţia.
Găsiţi romanul Haos, de Alessandro Baussmerth, la Librăria Humanitas din Galaţi.
Pentru a DESCOPERI mai multe cărți UȘOR DE CITIT, CLICK AICI
