COMORI DE PATRIMONIU/ Clădirea care aminteşte de farmecul Galaţiului de odinioară
Foto: Foto ”Viața liberă”, Remus Basalic

COMORI DE PATRIMONIU/ Clădirea care aminteşte de farmecul Galaţiului de odinioară
Evaluaţi acest articol
(18 voturi)

Casa a fost construită în urmă cu peste un secol, de o familie înstărită * Naţionalizat de comunişti şi retrocedat abia în 1998, imobilul adăposteşte acum un restaurant


Pe strada Domnească, la numărul 100, este situată una dintre cele mai impozante clădiri istorice din Galaţi. În ciuda forfotei din jur şi a numeroaselor modificări nu tocmai inspirate aduse faţadei dinspre stradă, casa reuşeşte încă să rămână o mărturie a modului în care se construia în oraşul de la Dunăre în urmă cu un secol.

Datorită arhitecturii sale deosebite, casa a fost inclusă în "Lista Monumentelor Istorice", în anul 2004, cu denumirea Casa Bănică Grigorescu, după numele celui despre care se credea că a fost primul proprietar. Recent, însă, Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Galaţi, a descoperit faptul că altcineva a fost de fapt primul proprietar, motiv pentru care imobilul ar trebuie să poarte alt nume.

Ridicată în urmă cu peste un veac

"Terenul liber pe care s-a construit clădirea a fost cumpărat de inginerul judeţului Covurlui, Gheorghe Radu. Tot el este cel care a comanditat şi a construit, în baza autorizaţiilor de construire eliberate de Primăria Galaţi în 1911, clădirea pe care o vedem şi astăzi. Imobilul se distinge, în peisajul arhitectural de pe Domnească, nu numai prin faptul că intrarea principală este amplasată către stradă, ceea ce îi conferă un caracter de raritate printre clădirile de tip unifamilial existente, ci şi prin arhitectura în care regăsim influenţe ale academismului francez: monumentalitatea intrării, un portal cu două coloane cilindrice, care susţine o arcadă amplă, deasupra căreia se află un acoperiş de tip dom, elementele decorative ale faţadelor etc.", arată Marius Mitrof, într-un articol publicat în numărul 32 al revistei gălăţene "Danubius".

Mărturie a unui Galaţi înfloritor

Pentru a înţelege mai bine de ce clădirile particulare construite la Galaţi în urmă cu un secol au reuşit să îşi păstreze intact farmecul de odinioară, trebuie să spunem că oraşul a cunoscut, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul veacului următor, vremuri mai bune decât cele de acum. Deceniile care au precedat Primul Război Mondial au reprezentat o perioadă de primenire şi de stabilitate pentru Galaţi.

"Este perioada în care în oraş se construieşte foarte mult, noile programe de arhitectură permiţând edificarea unor construcţii impozante, cu pondere în peisajul urban. Pe strada Domnească, în perioada antebelică, pe segmentul situat astăzi între Biserica Catolică şi Grădina Publică, ponderea construcţiilor noi o deţin locuinţele unifamiliale, pe un singur nivel sau cu demisol, parter şi etaj. Acestea aparţineau unor oameni care făceau parte din pătura avută a societăţii gălăţene: proprietari de moşii, comercianţi, doctori etc.", a mai precizat specialistul citat.

Naţionalizată de comunişti

Într-o carte poştală realizată în perioada 1907-1910, la intersecţia dintre strada Domnească şi Basarabiei, se observă o clădire cu demisol şi cu parter înalt. Imobilul cu pricina există şi astăzi, fiind încadrat pe Domnească, la numărul 98. Potrivit articolului scris de Marius Mitrof, clădirea avea o curte generoasă, cu numeroase anexe, dar şi cu o grădină de legume şi zarzavat, vizibilă în registrul de jos al cărţii poştale.

Această grădină se află pe locul în care este situat astăzi imobilul din Domnească, nr. 100. În 1911, terenul pe care se afla grădina a făcut obiectul unei licitaţii publice, fiind adjudecat de către inginerul Gheorghe Radu. În acelaşi an, inginerul a obţinut autorizaţiile pentru edificarea, pe terenul adjudecat, a unor construcţii: clădire compusă din şapte camere, un hol, precum şi toate celelalte clădiri secundare, aşa cum reiese dintr-un document prezentat lui Marius Mitrof de actualul proprietar al imobilului.

De la finalizarea construcţiei şi până în anul 1942, casa a avut mai mulţi proprietari. La sfârşitul lui 1942, însă, Bănică Grigorescu, un comerciant bogat al Galaţiului, deţinător al mai multor moşii, devine proprietarul imobilului, încadrat atunci pe strada Domnească, la numărul 132. El este cel care a şi dat numele casei, în absenţa informaţiilor legate de primul proprietar. Bănică Grigorescu a rămas proprietar până în 1950, când imobilul a fost naţionalizat de către regimul comunist. Abia în 1998, casa le-a fost retrocedată moştenitorilor lui Bănică Grigorescu. În prezent, în imobil funcţionează un restaurant.

Interiorul, golit de farmecul interbelic

"Clădirea ne destăinuie personalitatea, cultura şi pregătirea profesională a comanditarului Gheorghe Radu. Sobră, distinsă, compactă, cu un joc al volumelor eficient gândit, echilibrată în ritm şi proporţii, construcţia dezvăluie rigurozitatea gândirii unei persoane cu cunoştinţe tehnice. [...]  Accesul se face din stradă în curte şi imediat, urcând câteva trepte de marmură, se pătrunde în clădire printr-un pridvor deschis, încununat de un fronton în arc. [...] Interiorul, compus odată din şapte camere, un hol şi atenanse (bucătărie, odaie pentru servitori - n.r.), era mobilat după moda vremii. Astăzi, acelaşi interior este simplu şi lipsit de orice element decorativ original, modificările suferite de-a lungul anilor punându-şi serios amprenta, astfel încât acum nu se mai găseşte nimic din atmosfera perioadei interbelice", concluzionează Marius Mitrof.

Citit 12995 ori Ultima modificare Luni, 11 Aprilie 2016 00:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.