UȘOR DE CITIT! ”Marea Şansă”, de Olivia Manning. Cât de frumos vedeau doi englezi Bucureştiul

UȘOR DE CITIT! ”Marea Şansă”, de Olivia Manning. Cât de frumos vedeau doi englezi Bucureştiul
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Am citit "Marea Şansă" plini de curiozitate, ştiind că autoarea, Olivia Manning, a trăit la Bucureşti, în anii 1939-1940, deci înainte ca România să intre în cel de-Al Doilea Mondial. A prins aici asasinarea lui Armand Călinescu, a mâncat la Capşa şi s-a plimbat cu sania pe lângă Arcul de Trimuf. Şi i-au plăcut toate astea atât de mult, încât a scris o serie de trei romane, adică "Trilogia Balcanică", inspirându-se din aceste experienţe autobiografice.

Aflăm din carte că mare parte dintre străini nu vedeau ca fiind prea de soi viaţa în Bucureştiul interbelic. Le plăcea mâncarea bună şi ieftină, adusă de la Paris, dar le lipsea rafinamentul, cu toate că îşi petreceau vremea mai mult prin cafenele şi restaurante scumpe. Soţii Guy şi Harriet Pringle - protagoniştii romanului - privesc însă Bucureştiul fără prejudecăţi, dornici să-l descopere. Guy e un profesor englez, venit să predea la Universitatea din Bucureşti, iar Harriet îl însoţea. Pe lângă viaţa luxoasă, pe care şi-o permite doar în parte, profesorul e fascinat şi de viaţa ţăranului român, pe care cei mai mulţi dintre străini îl văd ca pe un simplu animal, nicidecum ca pe un om. Soţia unui bancher evreu din Bucureşti, Drucker, se ridică de la masă şi pleacă de la un dineu, jignită că se amintise, la masă, despre ţărani.

Ce cred, însă, celelalte personaje despre români? Iată.

"Sunt un popor egoist. Ţara asta are de toate, dar ei nu vor să împartă nimic cu nimeni. Sunt lacomi şi leneşi şi iau totul", spune doamna Flohr, unul dintre personaje, din familia bancherului Drucker.

Bella Niculesco, o australiancă măritată cu un român pe nume Nikko, spune că românii bogaţi (cu averi mari, dar nu comparabile cu cele din Anglia sau America) sunt extrem de snobi. Şi chiar când ai fost invitat la ei acasă, "nu poţi avea o seară caldă, ca în familie - numai formalism şi toată lumea e pusă la patru ace. Trebuie să te gândeşti întotdeauna de două ori înainte de a rosti ceva. Şi, apoi, obiceiul de a te preface că nu înţelegi glumele bărbaţilor… Trebuie să stai ca un manechin! (...) S-ar crede că aici toate femeile sunt virgine şi, crede-mă, nu-i deloc aşa!".

Klein, un evreu care lucra pentru nemţi, spune că abia după ce şi-a dat seama că a greşit, punând prea multe bogăţii în peticul acesta de lume numit România, Dumnezeu a hotărât să încline balanţa, dându-i nişte locuitori leneşi şi proşti, care să nu ştie să se bucure de ea. Fascinante sunt descrierile agitaţiei vieţii din Bucureşti. Oamenii ajungeau uşor de la ceartă la un soi de violenţă fizică, descrisă în scene burleşti, în restaurante sau pe străzi. Prin introducerea unui personaj amuzant, Sheppy, se aminteşte şi despre presupusul plan (ipoteză avansată în realitate de legionari - n.r.) al lui Armand Călinescu de a arunca în aer puţurile petroliere, înainte de venirea nemţilor.

Cel mai bine construit personaj este Yakimov, un nobil rus scăpătat. "Prinţul Yaki", după cum îşi spune singur, trăise într-un lux greu de imaginat, alături de consoarta lui mai vârstnică şi incredibil de bogată. După moartea acesteia, însă, Yaki nu moşteneşte nimic şi ajunge, în România, ca refugiat, prin Polonia. Îşi lasă în urmă până şi maşina luxoasă şi vine cu trenul. Semn al vechiului său statut, îi rămâsese doar o haină de blană, pe care "prinţul Yaki" susţine că a moştenit-o de la tatăl său, care la rândul lui o primise în dar de la însuşi ţarul. Yaki bea mult, îşi risipeşte banii primiţi din Rusia pe mese îmbelşugate, e mereu dator şi ajunge chiar pe drumuri. Are ceva talent, cum va reuşi să o dovedească Guy, obligându-l să înveţe un rol dintr-o piesă de Shakespeare. Totuşi, Yakimov n-are nicio îndemânare, iar când vine vorba de muncă, îl apucă depresia. Într-un fel, Yakimov este exponentul lumii vechi, din Est, care este împins spre Vest, spre o viaţă nouă, la care fie se va adapta, fie va dispărea de pe faţa pământului. Practic, aşa s-a întâmplat cu tot Estul, odată ce Germania începe să secătuiască România.

Dacă îţi plac România şi Bucureştiul, n-are cum să nu te bucure "Marea Şansă" a Oliviei Manning. Şi chiar dacă nu îţi plac încă, s-ar putea să te îndrăgosteşti de ele, citind…

Găsiţi cartea la Librăria "Donaris" (strada Nicolae Bălcescu, nr. 26), partenerul nostru în campania "Uşor de citit".

Pentru a DESCOPERI mai multe cărți UȘOR DE CITIT, CLICK AICI

Citit 3480 ori Ultima modificare Sâmbătă, 16 Iulie 2016 12:13

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.