Celebrul neurolog britanic Oliver Sacks a murit în 2015, la 82 de ani. Cu mai puţin de un an înainte să se stingă – atunci când a aflat că este grav bolnav – a hotărât să îşi trăiască ultimele luni cât mai fructuos cu putinţă. Printre altele, a scris autobiografie „În Mişcare. O viaţă”. E o carte pe care am citit-o în vreo trei după-amiezi şi care ne-a lăsat impresia că, dacă îţi găseşti şi îţi urmezi calea ta, nimic altceva pe lume nu mai contează. Dovada clară este că, indiferent ce a făcut, Oliver Sacks a fost mereu un învingător pentru că a găsit puterea să fie curios, să înveţe, să iubească şi să ierte.
Fiu de medici, Oliver a făcut, la rândul său, medicină, în Anglia. Devine neurolog şi încearcă, mai întâi, să lucreze în cercetare. Nu se adaptează şi se specializează în consultarea şi tratarea pacienţilor cu diverse afecţiuni. Părinţii, mai ales mama, i-au acceptat cu greu homosexualitatea. Dar până la urmă dragostea pentru fiul lor a triumfat. Sunt şi pagini din carte în care Sacks îşi descrie aventurile amoroase cu diverşi bărbaţi. În genere, cuvintele folosite sunt puţine şi decente.
Oricum, în viaţa privată, Oliver Sacks a fost cu totul altul decât în laborator sau în cabinetul de consultaţii. Profesional, parcursul lui a fost crescător, cu toate obstacolele pe care a trebuit să le depăşească. Oliver a încercat în permanenţă altceva, atunci când a înţeles că o muncă nu i se mai potrivea. A experimentat, a consultat şi a scris. Aşa, dar şi cu ajutorul unor buni prieteni şi rude (spre exemplu, îi citea mamei sale, de multe ori, ceea ce avea de gând să publice), neurologul devenit celebru cu cărţile sale. Scrie „Revenirea la viaţă”, o lucrare amplă despre efectele uimitoare ale medicamentului L-Dopa asupra pacienţilor cu post-encefalite, căpătate în urma unei epidemii de boala somnului. Cea mai cunoscută şi mai apreciată lucrare a sa rămâne, însă, „Omul care şi-a confundat soţia cu o pălărie”, o culegere de descrieri ale unor cazuri de pacienţi suferind de sindromul Tourret şi de Parkinson, scrise într-o manieră personală. Pe baza acestei cărţi s-a făcut şi un film, la Hollywood.
Modul în care îi pasă lui Sacks despre pacienţii săi este impresionant. Curiozitatea lui pentru cunoaşterea şi înţelegerea misterelor creierului şi sufletului uman este molipsitoare. Practic, citind despre cât de mult cerceta Sacks, îţi vine şi ţie să înveţi mai mult despre oameni şi despre viaţă! Pasiunile lui erau cele ale unui om de ştiinţă: vulcani, calamari, sepii etc..
Viaţa personală i-a fost tare tulburată. Ştia din adolescenţă că e homosexual, într-o perioadă în care orientarea era privită ca o boală, în Europa. A avut mai mulţi iubiţi, dar niciodată relaţii de o viaţă. În tinereţe, Sacks a fost şi halterofil, stabilind un record în Californica, la flotări cu haltera pe umeri. A devenit însă şi dependent înrăit de anfetamine şi a scăpat ca prin urechile acului de o doză de „praful îngerilor”, un drog pe care recunoaşte că s-ar putea să-l fi luat dacă ar fi avut ocazia, „prăjidu-şi” astfel creierul. A scăpat însă şi de dependenţă, ajutat de felul lui de a fi.
Ştia de tânăr cum să călătorească. Pe vremea când abia terminase facultatea şi era ajunsese prin Canada, a învăţat de la un profesor. Acesta îi spusese că n-are rost să îşi ia un an liber şi să descopere lumea ca tăietor de lemne, pentru că asta ar fi fost o pierdere de timp. Dimpotrivă, îi spusese profesorul, trebuie să meargă în America şi să profeseze. La- povăţuit să şi călătorească, atunci când are timp, dar să o facă inteligent: mai întâi să citească tot ce putea găsi despre locul în care urma să ajungă şi să meargă doar acolo unde spiritul lui ar fi avut de câştigat. Sunt sfaturi de care tânărul medic va ţine cont toată viaţă. Sacks a fost şi un motociclist pasionat şi a făcut chiar călătorii lungi, cunoscând oameni de tot felul. Renunţa la motociclism abia la vârsta a doua, pe când considera că traficul se aglomerase deja excesiv… N-a renunţat însă niciodată la înot şi scufundări, nici la citit şi nici la cercetartea amănunţită a ceea ce ne face oameni.
„În Mişcare. O viaţă”, este o carte care, cu siguranţă, îţi va reda pofta de a trăi. Iar dacă o ai deja, îţi va confirma, încă o dată, că viaţa merită trăită. O găsiţi la Librăria Humanitas, de pe strada Domnească, nr. 45.
Pentru a DESCOPERI mai multe cărți UȘOR DE CITIT, CLICK AICI
