COMORI DE PATRIMONIU/ Detalii neştiute despre Casa Cavaliotti, sediul Muzeului de Istorie
Foto: Foto ”Viața liberă”, Remus Basalic

COMORI DE PATRIMONIU/ Detalii neştiute despre Casa Cavaliotti, sediul Muzeului de Istorie
Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

Imobilul a fost construit la începutul secolului trecut, adăpostind, printre altele, o cafenea, un depozit de medicamente, apartamente şi cabinete medicale


Imobilul cunoscut astăzi gălăţenilor drept Casa Cavaliotti a fost construit în urmă cu aproape un secol, de către Gh. N. Cavaliotti, unul dintre cei mai bogaţi gălăţeni din perioada interbelică. Clădirea este una reprezentativă pentru arhitectura urbană de la începutul secolului al XX-lea. În imobil a funcţionat, din 1988 şi până la jumătatea lui 2012, sediul central al Muzeului de Istorie Galaţi.

Clădirea a "muşcat" din spaţiul public

Construcţia Casei Cavaliotti a fost finalizată în anul 1920, iar toată afacerea nu a fost lipsită de peripeţii, aşa cum reiese din cercetările întreprinse în Arhivele Statului de către Marius Mitrof. "În momentul construirii, clădirea a depăşit terenul proprietate a lui Cavaliotti, intrând pe domeniul public, pe actuala strada Iancu Fotea, cu aproximativ un metru. De la acest aspect s-a iscat un adevărat scandal între municipalitate şi proprietar, încheiat, în cele din urmă, cu vânzarea către proprietarul clădirii a respectivei porţiuni de teren", a explicat, pentru "Viaţa liberă", Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Galaţi.

Cafenea, sediu al UTC, tipografie

Până în momentul în care a fost naţionalizat de către comunişti, imobilul a adăpostit spaţii comerciale la parter - o cafenea şi un depozit de medicamente, iar cele două etaje erau închiriate ca apartamente pentru locuit şi pentru cabinete medicale. "După naţionalizare, acolo au fost birouri ale sindicatelor şi ale Uniunii Tineretului Comunist (UTC), iar la parter tipografie şi sală de expoziţii a Uniunii Artiştilor Plastici. Începând din 1988, clădirea a găzduit sediul central al Muzeului de Istorie Galaţi", se arată într-un articol apărut în "Viaţa liberă", în septembrie 2012.

Neoclasicismul, stilul preferat

Faţada principală a clădirii a fost concepută în stil eclectic, ceea ce înseamnă că arhitectul a combinat mai multe stiluri arhitectonice. Predomină însă elementele neoclasice. "O colonadă dublă desfăşurată pe două nivele, precum şi antablamentul şi frontonul bogat decorat cu stucaturi constituie dominanta majoră. Suprafaţa exterioară este ritmată de prezenţa balcoanelor pe fiecare travee, fapt care îmbogăţeşte asimetria şi conferă clădirii un caracter reprezentativ. Faţada laterală este simplu tratată, întreaga construcţie având un caracter monumental, reprezentativ pentru epocă şi oraş", a adăugat Marius Mitrof.

Cine a fost Gh. N. Cavaliotti

Într-o monografie a judeţului Galaţi, în dreptul numelui Gh. N. Cavaliotti scrie: „avocat şi mare proprietar al Galaţiului”. Acesta era fiu al unei familii de greci - Neculai Cavaliotti - provenită din localitatea Cavalla, din sudul Greciei. S-a stabilit în România în a doua parte a secolului al XIX-lea. Gh. N. Cavaliotti a avut nouă copii şi 27 de nepoţi, răspândiţi în toată lumea. Unul dintre nepoţii lui a fost medicul gălăţean Radu Cavaliotti, care a încercat să refacă fostele proprietăţi ale bunicului său: o casă cu cinci apartamente pe strada Democraţiei, mai multe imobile în preajma actualului magazin „Câinele negru” (din Piaţa Centrală), o locuinţă pe strada  Maior Iancu Fotea (nr. 4) şi sediul central al Muzeului de Istorie, de pe strada Maior Iancu Fotea nr. 2.

„Această clădire a fost construită de bunicul meu, în anul 1920”, spunea, în 2006, într-un interviu publicat în „Viaţa liberă”, medicul Radu Cavaliotti, explicând: „Era un avocat de renume şi şi-a permis să investească mult. Aceasta era concepţia atunci, să investeşti, să laşi ceva în urma ta. Sigur, astăzi clădirea nu mai arată ca până în 1950, când a fost naţionalizată. Avea la parter trei prăvălii mari, între care o cafenea, iar la etajele I şi II, câte trei apartamente pe fiecare palier. După ce a fost înstrăinată, această proprietate a găzduit pe rând câteva instituţii: redacţia fostului ziar "Viaţa nouă", sediul sindicatelor; apoi a fost transformată în actualul Muzeu de Istorie. Cu această ocazie, configuraţia imobilului a fost schimbată”.

Pentru a DESCOPERI mai multe COMORI DE PATRIMONIU, CLICK AICI

Citit 4073 ori Ultima modificare Miercuri, 05 Octombrie 2016 23:21

1 comentariu

  • postat de Fost colaborator la ,,Viața Nouă dar și la ,,Viața Liberă
    Luni, 23 Mai 2016 19:10
    89.136.231.***
    Clădirea a fost mai mulți ani sediul cotidianului ,,Viața Nouă''.( Așa se numea în pruncie ,,Viața Liberă'') Of! Cum ne renegăm noi trecutul sau cum îl ascundem sub preș!
    0
    0
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.