Incitant, amuzant şi adesea… deocheat
Romanul "Minciuni pe canapea" începe cu debusolantele mărturisiri ale lui Seymor Trotter, un legendar psihoterapeut. Vârstnic, bolnav, dar perfect lucid şi parcă mai bun ca niciodată în meseria lui, Trotter tratase recent o pacientă cu multiple probleme psihice şi de comportament, sfârşind prin a avea relaţii sexuale cu ea. Când se află, psihoterapeuţii îl stigmatizează (nu că ar fi fost singurul care căzuse vreodată în păcat), iar singurul ca nu se fereşte să-l evalueze este tânărul Ernst Lash, un psihoterapeut aflat la început de carieră, care îl condamnă şi îl admiră deopotrivă pe Trotter. De altfel, o singură şedinţă de evaluare e suficientă pentru ca seminţele modului revoluţionar al lui Trotter de a aborda psihoterapia să fie sădită în mintea lui Lash. Curând, tânărul nu se mai visează doar un urmaş al lui Freud, care câştigă peste o mie de dolari pe zi din consultaţii, ci vrea să aibă şi satisfacţii din muncă, descoperind şi aplicând noi metode de tratare a minţilor bolnave. Are însă ghinion. Pacienta pe care o alege pentru a-şi testa noile tehnici e o femeie care i se prezintă drept Carolyne Leftman şi care vine să-i ceară ajutorul numai pentru a găsi un prilej să-l distrugă. Carolyne (sau Carol, în viaţa reală) era convinsă că Lash este cel care l-a convins pe soţul ei, Justin, să o părăsească. Nu că l-ar fi iubit ea pe Justin, dar voia să aibă satisfacţia de a-l da ea însăşi afară… Şedinţele se succed. Ernst încearcă tehnici noi - chiar dacă nu în ritmul în care şi-ar fi dorit. Carolyne îl chinuieşte, povestindu-i tot felul de fantezii ale ei. Cu timpul, însă, cei doi se descoperă unul pe altul şi nici Carol nu mai este aşa de convinsă că Ernst e monstrul pe care se aşteptase să-l întâlnească…
Şi dacă toate astea n-ar fi fost suficiente ca să-i facă viaţa grea lui Ernst Lash, în peisaj se amestecă şi Marshall, supervizorul său, care vrea să îl promoveze în lumea psihoterapeuţilor pe tânăr numai pentru a trage foloase de pe urma talentului său literar. Asta pentru că Marshall visează la cele mai înalte posturi din psihoterapia internaţională şi asta îl face să vânzeze puterea, sacrificând totul, de la principii la foştii să mentori.
Dacă n-ar fi scris pe coperta cărţii că Irvin Yalom este psihoterapeut, tot n-ar fi fost prea greu să îţi dai seama. Oricât de temeinic s-ar fi documentat, niciun scriitor din afara profesiei n-ar reuşi să descrie, cu atâta siguranţă, nici atmosfera din timpul şedinţei de psihoterapie şi nici dinamica gândurilor psihiatrilor şi ale pacienţilor.
Yalom scoate la iveală o mulţime de probleme ale psihoterapiei. Unde e limita relaţiei dintre psihoterapeut şi pacient(ă)? Poate fi pacientul influenţat negativ de un psihoterapeut care a luat-o razna să fie „rechemat pentru reparaţii”, asemenea unei maşini? Cum trebuie să fie trataţi oamenii secolului al XXI-lea: la fel ca pe canapeaua lui Freud sau după metode adaptate timpului nostru? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care le ridică autorul romanului. Nu-i exclus ca toate aceste discuţii să vă deschidă gustul pentru alte şi alte lecturi legate de modul în care funcţionează mintea umană şi cum poate fi ea „reparată”.
„Minciuni pe canapea” este o lectură rafinată, pe care o pot gusta oamenii care, în genere, citesc cu poftă şi îşi savurează experienţele literare.
Găsiţi romanul lui Irving Yalom la Librăria "Humanitas" din Galaţi, de pe strada Domnească, nr. 45.
