Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
2 comentarii

Chit că ai mai citit romane de Philip Roth, chit că nu, fiecare nouă carte a celebrului scriitor american pe care o începi te ia pe nepregătite, cu puterea pe care ajunge să o aibă textul asupra ta. E atât de bine structurat, atât de firesc alcătuit, de bogat şi de curgător încât de multe ori nici nu-ţi vine să crezi că e ficţiune.

Acţiunea din „Pata umană” se petrece în anul 1998, când tocmai izbucnise scandalul în centrul căruia era cel mai cunoscut soţ infidel al planetei, Bill Clinton. Încă de la început se simte parte din opinia naratorului cu privire la efectele expunerii mediatice. „Eu, unul, visam la un banner gigantic, drapat dadaist, cu ambalajele lui Christo, de la un capăt la celălalt al Casei Albe, pe care scrie: Aici locuieşte o fiinţă umană!” (p. 10).

Cititorul e absorbit repede de povestea fostului decan Coleman Silk, prieten cu naratorul, care are 71 de ani şi care ţine nişte secrete. Unul dintre ele: relaţia pe care o are cu Faunia Falrey, o femeie de serviciu analfabetă, care are mai puţin de jumătate din vârsta lui. E un drum pe care fostul decan văduv îl priveşte ca pe o ultimă zvâcnire de tinereţe. Fericirea celor doi - dacă despre fericire o fi fost înr-adevăr vorba - e umbrită de apariţia lui Les Farley, fostul soţ al Fauniei. E un om care luptase de două ori în Vietnam şi rămăsese marcat în cel mai rău mod posibil de respectivele experienţe. Şi care nu suportă s-o vadă pe Faunia cu Silk… Aici începe partea stranie a acţiunii. Iar secrete de scos la lumină sunt din belşug.

Avocatul lui Coleman îl avertizează că, în relaţia lui amoroasă, două lumi total diferite se amestecă. Pe de o parte, cea a fostului decan, pe de altă parte, cea a Fauniei şi a lui Les. Nici bine n-aveam cum să iasă, pe termen lung, din treaba asta. Şi chiar se vor întâmpla tragedii, până la urmă.

Primul lucru care îmi vine în minte, atunci când citesc un roman de Philip Roth este că scriitura lui e desăvârşită. Sunt pasaje întregi pe care îţi vine să ţi le notezi, numai ca să le vezi, să le înţelegi şi să le absorbi mai bine în suflet şi în minte. Subiectul din „Pata umană” - ipocrizia societăţii şi încercarea de a judeca oamenii în funcţie de criterii adesea învechite sau de-a dreptul prosteşti - ar trebui să ne intereseze, pentru că e comun tuturor societăţilor moderne. Lumea lui Roth e crudă, aproape la fel de crudă ca aceea în care trăim zi de zi.

Philip Milton Roth este un scriitor evreu american, cunoscut şi apreciat, care a primit, printre alte mari distincţii, premiul Pulitzer pentru cartea „Pastorala americană”. Scrie extraordinar despre problemele sociale şi politice americane. Şi, poate că acum, când ne uităm cu ochi mari spre America, ar fi cazul să-l citim pe Roth.

Găsiţi romanul la Libăria "Donaris" din Galaţi, de pe strada Nicolae Bălcescu, nr. 26. Merită să-l păstraţi în bibliotecă, pentru că discursul lui Roth e un adevărat balsam pentru minte.

Citit 9346 ori Ultima modificare Luni, 21 Noiembrie 2016 00:33

2 comentarii

  • postat de Covrigel Duminică, 04 Decembrie 2016 17:40 213.233.85.*** Link la comentariu
    0
    0

    Ma intreb: de ce oare e "Pata umana" trecut ca "usor de citit" ? Si totodata sunt curios sa aflu daca autorul articolului a mai citit si altceva de Philip Roth si daca, intr-adevar, l-a gasit chiar atat de facil.

    Raportează
  • postat de go ahead Luni, 14 Noiembrie 2016 09:09 82.208.137.*** Link la comentariu
    0
    0

    Domnule Kolbay, cuvantul "scriitura" se refera la aspectele tehnice ale textului: forma literelor, dimensiune, caligrafie, suport fizic (faptul ca unii confrati ai dvs il folosesc gresit nu e scuza); ma indoiesc ca ati vazut textul original. Daca scriati ca stilul scriitorului este desavarsit, era perfect.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.