Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" pot crede oricând că mă duc înapoisă caut şotronul uitat în ţărână -s-apropie timpul, s-aude cum cadsecundele ultime-n zero şi-ngânăîn toiul seminţelor scâncete noişi-un alt început de plecare-nainte,extaz şi-agonie, senin şi-nnorat,cuvânt in/egal printre alte cuvinteacolo-s, şi singur, şi caut pe drumdesenul acela prin ţărna trecută -aud sărituri, şi găsesc doar un ciobşi-o cruce în valmă de scai şi cucut ...

Bună dimineaţa, Doamnă... dacă ai,/ dă deschis la poartă şi ovăz la cai,/ ia-mă în căruţă... şi să coborâm/ sub tăcerea noastră-n formă de salcâm!/ doar acolo piere Timpul şi Uitarea.../ şi ne bate-n geamuri doar Privighetoarea.../ şi ne dă aminte că-ntr-al ei (des)cânt/ nu există „poate”, „dacă”, „unde”, „când”!...// Bună dimineaţa, Doamnă... dacă poţi,/ pune turte-n taşcă şi dă mers la roţi/ peste nouă dealuri, peste nouă văi,/ să plec ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" cică a fost o dată ca nici o datăo mirare de animal/zimbru trimis pe pământsă sfinţească pentru totdeaunaisprava deşertăciunii şi poezia morilor de vânt cică nu l-a trimis cel de sus ori cel de jos pe aceste tărâmuri pline de dor şi de rod, şi cică-i trimisul celui ne/cunoscut şi ne/auzit şi ne/văzut şi nemuritor cu centrul peste tot cică acest animal se află pe cale de dispariţie şi cică nu se mai poate face ni ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou  Ochii mei: doi miraţi de păianjen mirat...!Ochii tăi: doi frumoşi de păianjen frumos...!Hai (deseară) să-i văd şi să-i vezi, să vedemdoi de verde amar, doi de negru sfios!Să vedem dacă nu... (dacă nu, nu e greu)...!Să vedem dacă da... (dacă da, nu-i uşor)...!Dacă nu, dacă da... tot ne-om da nişte plâns,tot ne-om da nişte rod, tot ne-om da nişte dor!Şi ne-om tot întrema, şi vom tot întremapână când colţul ...

Pentru a ocoli asaltul Panaramei Organizate şi Apărate de/la nivel Central m-am hotărât, cel puţin în noaptea care desparte ’22 de ’23, să părăsesc Zona Fierbinte şi Caricaturală a Circului gălăţean, adică să „fac” Revelionul în altă parte, foarte departe, cât de mai departe se poate în condiţiunile în care Domnia/Răspândirea Decibelului a devenit Simbol al Imbecilităţii Contemporane în Spaţiul Mioritic! M-am hotărât, sigur că da! Dar unde oare să caut şi ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou  (!) acum, atunci, mereu, spre nicăierea,mai mult şi mai adânc şi mai departe -unde nici moartea nu mai prinde viaţă,unde nici viaţa nu mai strigă moarte,când niciodată intră-n totdeaunaşi totdeauna intră-n niciodată,când piere când şi când se surpă unde,când tot nimicul iarăşi (nu) s-arată (!)(!) și-aici, şi-acolo, orişicând... iubireoriunde, iar, departe şi aproape -triumful destrămării înainteşi înapoi ...

Da, doamnelor şi domnilor, Cântecul de Lebădă al Femeii care a nu a crezut că nu-i Urâtă în vremea Tinereţii… Cântecul de Lebădă al Femeii care nu crede că nu-i Frumoasă în vremea Senectuţii... Cântecul de Lebădă al Mândriei, dar şi al Prejudecăţii! Nu?După câteva momente de Studiu al Deşertăciunii domnitoare-n Veşnicie peste toate dimensiunile Vieţii şi Morţii deopotrivă, Maria-mi propune/mă roagă „să-i scot ochii la o plimbare” până-n Parcul Libertă� ...

„Ce tristă şi tulburătoare poemă autobiografică mi-ai re/citit, venerabilă şi naivă Marie Păpădie!” – îi zic după câteva minute de respirare şi după câteva linguriţe cu şerbet. Maria tace printre lacrimi pe care vrea să şi le ascundă, însă nu poate! De fapt, şi eu simt că mi se suie inima la gât, că mă apropii din ce în ce mai clar şi mai mult de sufletul celei care, Atunci, voia să se azvârle în Dunăre pentru că se credea insuportabilă fizic! „Noroc, ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou  (!) fugi din tartar şi du-te la mine n-ogradă,sub salcia plângătoare lângă fântână,pe volbura aeratăde fluturi şcolari, care ştiu să rămânăacolo, în raiul cu stoluri de îngeri clasicişi cuibare în fiecare pom cu mere interzise,cu făt-frumos mereu în clasa întâişi cu zmeu căutând prin manuscrisefacerea cestei lumi şi a lumii celeilalte,facerea veşniciei pline cu viaţă şi cu moarte (!)(!) fugi din tartar ş ...

„Da, stimabilă şi stimată doamnă Maria Păpădie, da! Pentru că în tinereţe nu te vedeai frumoasă, în fiecare clipă erai tentată să crezi că eşti urâtă! Repet: eu nu te-am urât Niciodată! Şi chiar erai simpatică! De fapt, nu ştiu dacă-ţi mai aduci-aminte, te-am complimentat cu acest epitet, iar tu m-ai muştruluit minuţios, mi-ai reproşat că te iau în şfichi de băşcălie, că nu-s în stare să fiu sincer şi că n-am curaj să răspund Rafinatei tale Curţi de Cu ...