Cunosc un om foarte slab! Slab tare! Se numeşte O. Holeră şi are casă pe Aleea Joagărului, la Numărul 13 A/bis! Cred că or fi trecut vro trei zeci şi ceva de ani de când l-am văzut/întâlnit prima oară într-un celebru Anticariat al unei celebre doamne, căruia şi dumneavoastră i-aţi tocit pragul, sunt convins! Căutam „Omul invizibil”, arhicunoscutul roman al lui Wells! Cu câteva zile înainte, femeia îmi spusese că i-l aduce cineva la vânzare, drept pentru care inima mi- ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Bună fie-ţi, doamnă, dimineaţa ceasta...! ţi-am visat livada singură şi tristă...! - te-ntreba de mine, mă-ntreba de tine, şi stătea la poartă, şi plângea-n batistă! Şi-i spuneai de mine că-s pe drum de iarnă, să-i aduc din colo zvon de primăvară...! Şi-i spuneam de tine că te faci mireasă şi te duci întruna să m-aştepţi în gară! Bună fie-ţi, doamnă, dimineaţa ceasta...! - i-am şoptit livezii din şi pr ...

Dragă şi importantă Marie de la Florărie, mult mai dragă şi mult mai importantă decât orice Marie de/scrisă până acum, îţi spun despre mine că sunt sănătos tun şi sunt liniştit ca un obuz - cum grăia Prietenul Ofiţer Moldav, Romică Bălan, artilerist profesionist... dar şi asiduu admirator/cetitor de Poezie, şi tămăduitor al sufletelor necăjite, şi adept al tuturor Legilor Firii, şi respectator al Decalogului, şi des/cântător al Coclaurilor din partea de Sus a Mo ...

bună fie-ţi dimineaţa,/ doamna mea de la copaculsingur în bătaia lunii/ şi-ncărcat cu ŞAPTE LIRE,singur şi egal cu mine/ pe cărarea din/spre gară,din/spre despărţire-n lacrimi,/ dinspre fosta monastire,unde, îmi aduc aminte,/ mă ducea de mână, MAMA,să-mi arate, să mă-nveţe/ frumuseţea şi respectul,să-mi sădească n-adâncime/ şi-nălţime CELE ZECE -toată viaţa, toată moartea/ să încep numai cu dreptul!!!bună fie-ţi dimineaţa/ - hai şi-mi dă din ŞAPTE LIRE:as ...

În fiecare dimineaţă, când muncitorii pleacă la muncă şi când şcolarii pleacă la şcoală şi când bisericoşii pleacă la biserică şi când câmpenii pleacă la câmp şi când trândavii pleacă la trândăveală şi când rătăciţii pleacă nicăieri şi când toţi păcătoşii pleacă în Rai şi când toţi nevinovaţii pleacă în Iad, mii şi mii de ciori se adună şi se înmulţesc şi se ciorovăiesc în copacii care le suportă şi le admiră cu-n stoicism indescriptib ...

Doamnă, fie-ţi bună dimineaţa toată...!Ceastă dimineaţă, ca un fel de ler,bate la fereastră, pune la muşcatădouă vorbe calde: VEȘNIC, EFEMER!Nimeni nu pricepe că pot sta alăturiceste două vorbe, n-are când şi cum -când le iei în casă, le înşiri, le măturişi le-arunci la foamea Domnului Postum,nimenea nu crede când aceste douălaolaltă-s, toate-s, şi în cald, şi-n frig...![luna-i tot (de)plină când (s)-arată nouă,când (ne)tot e totul, şi-i ne(tot) nimic!]Toată ...

Expozițiunea lui moş Ion Mutelcă ne trăsneşte! Şi cum să nu ne aducem aminte de Einstein, de Bigbang şi de Biblie? Spre exemplificare, după o Tăcere de mult mai multe ori mai grea decât Plumbul, îl întrebăm pe Aniversatul nostru cam la al câtelea Bigbang a ajuns Universul pus pe glume, dacă ştie! Şi el ne răspunde scurt şi cuprinzător şi căpietor: „Totdeauna Universul se află la Primul, dar şi la Ultimul Bigbang! Explozia-i urmată de Implozie! Adică, păstrând Prop ...

MĂ UIT CUM VIN ŞI MERG PE AER SFINŢIIşi n-ochii mei nu cred c-or să încapă -zic sărut mâna lor vindecătoare -ei trec, se duc să meargă şi pe apă,ei trec, se duc departe, să-mi aducăvorbă de duh, cuvânt de rugăciune -ei trec, se duc înspre frumos-răsareşi se întorc dinspre frumos-apune,aşa, cuminţi, cu minţi, încet, de parcănici n-au plecat… şi n-au cum să se-ntoarcă!văz duhul lor cum freamătă văzduhul,ca nişte păsări veşnice de ceară,nu (se) aud, însă ...

Sigur că da! Să ne trăiască întru mulţi ani para/simpaticul nostru moşneag, Ion Mutelcă! „Să ne trăieşti pentru că ne trebuieşti!” - îi zicem tustrei sărbătoritorii. El tace! Oare de ce tace? Oare „pregăteşte” ceva special? Oare vrea să ne pună cu botul pe labe? Oare vrea să ne surprindă iarăşi cu metaforele şi apoftegmele sale? Prăpăd se uită la mine şi la Cherpedin şi dă din umeri a nedumirire! Eu mă uit la ei şi nu ştiu ce să le spun despre Monument ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) dinspre ADÂNC, dinspre ÎNALT, dinspre IUBIRE am auzit şi am crezut: e glasul tău, durerea ta - nimeni/nimic din tot nu poate fi mai frumos n-atâta valmă ş-atât rău !!! (!) nimeni/nimic din tot nu poate să ne-aducă ce am uitat cu-atâta preţ/dispreţ mârşav, ce am călcat cu tălpi, cu vorbe, cu şenile, ce-am dat de saţ la foc, la pulbere şi praf !!! (!) nimeni/nimic din tot nu poate să ne-nveţe cum e să faci şi să ...