Nu mă grăbesc, nu am Nimica de ajuns,sunt Lămurit fără-ntrebare şi răspuns:nu e nimica mai înalt/ şi-adânc şi grav, rece şi calddecât să ştiu Nimic în Plus, Nimic în Plus!Nu mă grăbesc nici o Clipită, nici un Pas,nici înapoi, nici înainte - am rămasşi-o să rămân în urma mea,/ nu vreau s-ajung altă ceva:nu are Rost, nu are Farmec, n-are Haz!Sunt Singular şi Captivat într-un Cuvânt,nu-s căutat, nu jinduiesc, nu stau la rând -sunt numai eu în jurul meu/ păzit de ...

Încet-încet, pe măsură ce Grigore Papugiu strânge şi azvârle toate ceasornicele la gunoi, simt cum Timpul se retrage din odaia cu televizor, aşa, ca apa mării în reflux... şi cum parcă nici Spaţiul nu mai stă într-un Loc, şi pleacă la fel, cred că unde are mai mult Loc, ori unde nu are Loc deloc! De fapt, ce să faci cu Spaţiul fără Timp? Şi ce să faci cu Timpul fără Spaţiu?... Şi când îl văd pe prietenul meu cu câtă ură strânge orologiile şi le aruncă la cont ...

(!) visez lovitură de stat... şi apoi/ mă culc pe tânjală - eu sunt un pasiv, un pacific, nu am/ pe nimeni vro boală, nu port nimănuia vro pică, nu ştiu/ de ură şi sfadă, nu gâdil fitilul, nu iau din context,/ las lumea să creadă că văd cum s-aude pe lung şi pe lat/ ş-aud cum se vede şi cum se lipeşte ghebosul de gard/ şi nuca-n perete (!) (!) se face că trece în sus şi în jos/ suita regală, că vârfu-i la bază şi baza-i la vârf/ - ce fel de răscoală mi-i dat s� ...

Eram sigur că mă întrebi despre scena cu tăierea Salcâmului din primul volum al romanului "Moromeţii"! - spun intrând, după Grigore, în casa de pe Movilei, la numărul 25. Păi, dacă tot îmi ghiceşti/ citeşti gândurile, ce rost mai are să-ţi zic părerea mea despre această tristă/copleşitoare scenă?! - continui discuţia cu misteriosul Papugiu, cel aşa de repetent şi, totuşi, aşa de inteligent. Cu o jumătate de pas înaintea mea, prietenul îmi demonstrează că are suf ...

Motto:"iar câinele - prieten bun cu luna/ - ham! ham!... păzește fluierul de os;/tot mai bătrân, ion sapă întruna/ fântâni adânci, cu gurile în jos,/să aibă apă cine-o fi să vină/ în urma lui, pe singurul pogon/ -e vinovat... și n-are nici o vină:/ ion în sat e poreclit ion"                                                                                      (Iolanda Cremene) (!) vino mai ap ...

(!) era frig şi vânt şi zăpadă cât poate ochiul şi gândul să încapă - veniseră foarte mulţi oameni s-o plângă şi s-o ducă la groapă (!) (!) veniseră din sus şi din jos, din satul ei, din satul meu, din alte sate - se uitau la ea cum tace în sicriu, cu mâinile şi cu picioarele legate, de parcă i-ar fi fost cuiva frică nu cumva să se ridice - deodată - şi să spună: bine aţi venit, dragii mei, hai să mergem în ogradă, luaţi loc sub tei, staţi la masă, lăsa� ...

Nu... Grigore Papugiu nu pare surprins că i-am citit gândurile instantaneu! Asta-nsemnează că a învăţat lecţia/ morala din urmă cu vro doi ani şi jumătate, când am scris cum „m-a bântuit iluzia că timpul trece ca o bicicletă, ca o basculantă, ca un proiectil!”... şi cum „m-a obsedat gândul că distrugerea tuturor aparatelor şi instrumentelor de măsurare a timpului ar produce o linişte instantanee, un fel de linişte fără viteză, fără devreme, fără târziu!”... ...

(!) o, Doamne, câţi Fluturi de Lampă/ aşteaptă pornirea Luminii -nu au nici Astâmpăr, nici Foame,/ nici Sete, nici Somn, nici Răbdare,nici Milă nu au, şi nici Teamă/ - Nimica nu-i poate întoarcedin Visul şi Gândul şi Zborul/ spre Moartea cea Mică sau Mare (!)(!) nu cred că există vro altă/ mai naltă Izbândă cum ceastăpândire, cum ceastă năvală,/ cum ceastă-ncercare Divină (!)(!) o, Doamne, primeşte-mi Ofranda - rostesc şi ridic Mulţămirecă sunt printre Fluturi d ...

Oare cât e ceasul? – mă întreabă Grigore, uitându-se pe pereţi, poate vede vreun orologiu cu cuc, cu pupăză, cu sticlete, cu vultur, cu găină, cu măcăleandru. Nu ştiu cât e, dar la ce-ţi trebuie să ştii? – îi răspund în doi peri, mai ales că sunt un duşman al instrumentelor de măsurare a timpului. Vreau să prind „Moromeţii” la televizor, că-l dă-n seara asta, pe TVR-2! – huruie Papugiu. Păi, nu l-ai văzut pân-acuma? Ai citit cartea? Ce părere au de celebr ...

Ce nalt este dorul de mama,/ oriunde, oricum şi oricând aş fi...nu-i nimica, în lumea/ aiasta, mai viu şi mai sfânt! Ce drept este dorul de mama,/ şi aprig, şi mult mai adânc decât adâncirea din suflet/ când ochii n-o văd şi o plâng! Ce lung este dorul de mama,/ şi pur, şi cuprins într-atât, cât poate o inimă-ntreagă/ să umble mereu până-n gât! Ce scump este dorul de mama.../ îl văd şi-l aud şi-l suspin cu cea mai frumoasă tristeţe/ cumplită şi fără amin! ...