(!) mâine am să-ţi scriu pe glezne/ despre ieri(ul) când beam de unde cântă broasca/ şi mâncam pământ (!) (!) şi jucam şotron şi ţurcă/ – lung şi mult jucam – şi scriam (pe ţărnă) „Mama”,/ „Dante” şi „Khayyam” (!) (!) şi scriam şi „ala-bala-/ portocala”...şi repetam la conjugare/ verbul „a iubi” (!) (!) repetam „La steaua...”, „Corbul”,/ „Moara cu noroc”, somn şi vis prin răsărita/ galbenă „Van Gogh” (!) (!) mâine-am să-mi po ...

Începe să se audă şi să se vadă că răsare Soarele! Lângă alunul din primitoarea ogradă a lui Rică, vinul domnesc şi liniştea eminesciană se comportă ca şi cum cercul nostru ezoteric nu dă semne de osteneală, nu vrea să se desfăşoare după una dintre cele mai devastatoare metafore din lirica doamnei Iolanda Cremene: „linia dreaptă este un cerc odihnindu-se”! Maiorul se uită la mine şi parcă vrea să mă determine! Şi chiar mă determină! Uite-aşa: „trebuie să v ...

(!) mărturisesc: nu are rost să mai aştept când veşnicia stă cu mâinile pe piept ş-ascultă cântul cel de dus/ acolo, jos...acolo, sus... unde nu-i nimeni prost, urât, frumos, deştept (!)   (!) n-am mai văzut de mult atâţi nemuritori înlăcrămaţi...şi doar de mii şi mii de ori am tot murit ş-am tot plecat/ (ne)hotărât, (ne)vinovat... şi m-am întors şi am trăit adeseori (!)   (!) am fost cicoare, mierlă, piatră, lup şi tei, verb şi adverb şi aoleu şi alelei... ş ...

Da, sigur că da...numai Mihai Eminescu şi Ştefan cel Mare beau astfel de vin! Vin sfinţit cu Sapa şi cu Lacrima şi cu Sufletul răzeşilor din partea de Nord a Moldovei de Sud, mai cu samă! Vin pe care l-au visat şi l-au râvnit atâtea lifte mizerabile! Vin pe care Fiul lui Dumnezeu îl Face din Apa straşnic apărată de Căţelul Pământului şi murmurată-n atâtea şi atâtea Fântâni! Fântâni de unde-şi ia Viaţă cea mai frumoasă Limbă de pe Pământ: Limba Română! Fânt� ...

PE MARGINEA ACEASTA A LOCULUI ACELA E MARGINEA ACEEA A LOCULUI ACESTA – nu se aude nimeni şi nu se vede nimeni, celestul stă-ntr-o doară şi tace cu celesta (!)   nimic-nimic n-arată c-a fost şi-o să mai fie vreun suflet al mişcării în sine, pentru sine – şi nici o fulgerare de gând ori ipoteză nu răscoleşte starea, nu face rău sau bine (!)   adio izbândirii în cest ne/drept estetic, în cest fără acolo, în cest fără aicea – ce simplu psihedelic, ce pur paradigma ...

Într-un singur glas, bucuroşi că mai trecem o dată pe lângă hatmanul Mazepa şi că ne vom umbla pe Libertăţii, una dintre cele mai liniştite şi arhaice stradele din Galaţi, aprobăm pozitiv propunerea prietenului Rică, mai ales că eu am mai fost în perimetrul casei şi ogrăzii şi grădinii sale când munceam (pe bune!!!) ca să funcţioneze Protecţia Civilă în caz de Urgenţă, ferească Dumnezeu!... Aşadar, sărutăm mâinile Mariţei cu statueta Mariei la gât, îi salută ...

Bună dimineaţa, doamnă - toate sunt curate şi bune şi frumoase cum le-ai lăsat: soarele răsare tot din partea cealaltă şi apune tot în cealaltă parte, încă rotund şi adevărat! Bună ziua, doamnă - muşcata din fereastra sudică tace şi încă nu s-a uscat, iar violeta din fereastra nordică mă întreabă de ce nu ai spus nimic şi de ce ai plecat! Bună seara, doamnă - fluturele albastru zboară în zigzag şi-şi caută hodină exact în locul pe care-l ştii şi unde l-ai ru ...

Da, sigur că da! E chiar maica ofiţerului, Sofia! E chiar maica mea, Ruxandra! Oare să credem într-adevăr? Ori să credem că ni se pare? Chiar atâta de adâncă răvăşire să fi stârnit ceastă DUHOVNICEASCĂ argheziană rostită-n şoaptă de maior, încât să avem vedenii? Da, negreşit, poema lui Tudor de la Mărţişor nu-i de ici, de colo... nu-i una care să-ţi adoarmă comprehensiunea! Te determină să-ţi aduci aminte Trecutul ultimului Viitor, să-ţi aminteşti că nu eşt ...

(!) acolo, în satul cu greieri desculţi/ prin boabe de rouă, îs ochii curaţi ca izvorul cel vechi/ sub luna cea nouă (!) (!) acolo, în satul cu ghiers nemurit/ în pomi şi-n cătină, fântânile toate au păsări de cuib/ sub luna cea plină (!) (!) acolo, în satul cu fluturi stăpâni/ pe vară şi toamnă, s-aude un somn şi un vis năruit,/ şi gândul mă-ndeamnă să plec şi s-ajung înainte de-a fi/ târziu peste-aceste poghiazuri sacrate-n vroiri de ţărani/ cu lacrimi celes ...

Parol, ca şi cum toţi am fi într-altă Dimensiune, aşteptăm, vrem să se întâmple ceva, să se facă posibilă Revelaţia! "Ce-ai uitat?" - îl chestionez pe Maiorul artilerist. "N-am uitat nimic!" - zice surprinzându-ne pe tustrei şi... pe Mariţa. "Am fost până la Cimitir!" - parcă se scuză straşnicul Ofiţer. "Şi - continuă prietenul - dacă nu ştiţi, vă raportez eu: în Cimitir e o altă Dimensiune! O altă Dimensiune pentru cei care ştiu cu ce se <<mănâncă>&g ...