(!) doamnă-mbătătoare dulce MĂTĂCIUNE, te aştept - de-o viaţă - să ajungi la poartă măcar o secundă - numai tu-(mi) poţi spune dacă este VIE sau dacă e MOARTĂ greaua mea UITARE tocmai de ATUNCEA, când eram alături ş-auzeam cum CRUCEA mă striga pe drumuri ca să nu mă PIARDĂ, să nu-mi fac din visuri ARTĂ pentru ARTĂ (!) (!) de ce taci atâta, doamnă-mbătătoare? tu mai eşti ACOLO, în COPILĂRIE?! sunt sătul de surda straşnică UITARE - vino şi mă SMULGE din ce-a ...

Ne aşezăm la masa noastră pregătită şi gătită ca pentru o întâlnire astrală! Şi ne uităm spre uşă! Şi nu ştim ce să începem, de ce să începem, cum să începem şi pentru cine să începem, chiar dacă ştim că pentru noi nu mai contează timpul şi vremea şi coordonatele şi locul exact în care credem că suntem la discreţia istui Neant Frumos şi Urât şi Gratuit! Sorbim din Dealurile Bujorului şi aşteptăm să apară maiorul Romică Bălan! Oare de ce întârzie? S ...

(!) am să te smulg din timpul cel ETERN şi-am să te-(a)duc într-o VREMELNICIE, unde-ai să fii mai mult decât a fost tot ce-ai crezut c-o fi să (nu) mai fie (!) (!) am să-ţi arăt ce face-un VALŢ nocturn când i se-ntâmplă sfânta DĂNŢUIRE a noastră şi a celor care vor în fiecare CLIPĂ o SCLIPIRE din OCHIUL celui care dă la TOATE APROPIERE prin SINGURĂTATE (!) (!) am să te scriu pe SUFLET şi pe TRUP cu poezii despre CE-A FOST ODATĂ şi despre CE-O SĂ FIE ÎN CURÂND, pe NE ...

Din uşa crâşmei, Mariţa ne face semn să ne grăbim! Nu ne grăbim! Mai ales că suntem marcaţi de bocetul pe care tocmai l-am ascultat! Şi mai ales că toţi avem pe cineva drag în cest Subsol primitor, dar şi în alte şi alte Subsoluri răspândite pe toată rotunjimea istui Lut ne/pieritor! „Nu ne grăbim, că tot acolo ajungem!” - decretează Grigore. „La crâşmă sau la Cimitir?” - se amuză Rică. „Mai întâi la Cireşica, ş-apoi la Dormitor!” - ironizează mucalitu ...

La prima întâlnire cu mofturile tale te las fără cuvinte, te dau cu baclavale şi te mănânc, frumoaso, pe toată şi încet, chiar dacă mi se pleacă şi mor de diabet! La prima întâlnire - mâine, la fix... ce zici? - jucăm toată ciuleandra, jucăm şi bambilici, mâncăm sarailie, măcriş, bostan, rahat... apoi dăm jos guvernul şi protestăm în pat! La prima întâlnire ţi-aduc şi nişte drele, le devorăm în şoaptă şi facem jucărele, ne aliem de-a dura, lasciv, ca doi ...

Deosebit de celelalte şi oleacă mai tare-n vocală, un bocet ne atrage atenţia! Ne oprim şi ascultăm cu toată evlavia de care mai suntem în stare, cu tot respectul pe care eu şi prietenii mei l-am învăţat de la maicile noastre când le boceau pe maicile lor! Se aude ca şi cum n-ar veni de la câteva cruci distanţă! Se aude ca şi cum ar trece prin gardul din plăci beton/armate! Se aude ca şi cum ar veni din Afund! Ca şi cum ar veni din Slavă! Ca şi cum Ceva (o voce de femeie, ...

Ce corp didactic ai, frumoasă doamnă, de pus în ramă, de laborator, de pipăit cu ochii şi cu palma, încet, mereu, gramatical, uşor! Cu dumneavoastră, doamnă profesoară, în catalog vor fi doar note mari, deştepţii toţi vor face 13... 14... şi vor sticli de dor, sub ochelari! Şi proştii, chiar toţi proştii s-or înscrie cu gând curat, la zi şi la seral - nici unul nu mai vrea fără frecvenţă, toţi vor şi scris, şi practic, şi oral! Vor să te-nveţe negreşit, pe t ...

Aşadar... eu, Grigore Papugiu şi Rică Titirez ne îndreptăm lent spre „Cireşica”, pe strada paralelă cu gardul dinspre sud al Cimitirului „Eternitatea”! Pe stradela „Tecuci”, fostă „1 Mai”, adicătelea! De ce nu i se mai spune „1 Mai”? Păi, când au venit capitaliştii/puturoşii la Putere, cheful de Muncă a dispărut brusc, lăsând loc liber pentru Sfânta Lene şi pentru amantul acesteia, Marele Mucenic Somn! Şi, dacă la 1 Mai se celebra Ziua Internaţională a ...

Cât sacrificiu-ntru perfecţiune cu doi actori... atât... ce să ascundă când piesa (nu)-i pe placul tuturor - extaz şi agonie-ntr-o secundă?! Divină şi demonică lucrare - joc de-ntremat şi destrămat la vise... aplauze... urlări... fluierături... şi uneltiri năprasnice-n culise!Poftiţi, vă rog... poftiţi în caruselulcu tot ne/viul pus la încercare - actorii noştri sunt şi dramaturgi ai clipei cu sclipiri ne/muritoare! Acum veniţi... acum nu se termină... numai „acum� ...

Rică Titirez (prietenul şi colegul meu de la Primăria gălăţeană, omul care era-n stare să sară-n Infern pentru o mână de ajutor) şi Grigore Papugiu (bibicul şi colegul meu din Şcoala Generală a Copilăriei, ori din Copilăria Şcolii Generale) îşi strâng mâinile drepte, bucuroşi de cunoştinţă, bucuroşi de dimineaţa aceasta, bucuroşi de tot ce-nsemnează imprevizibil, bucuroşi că-şi pot declara şi asculta reciproc toate Relele şi toate Bunele din Trecutul ultimului ...