(!) tu stai frumoasă lângă geam/ şi tot priveşti în depărtare - îmi pare că omar khayyam/ - şi nu numai omar îmi pare - ţi-a scris pe ochi cea mai senină/ şi cea mai simplă poezie din timpul care stă să vină/ să-ţi dea ce nu mai pot eu ţie din spaţiul pus merinde lumii/ - mai de nevoie, mai de silă - de care nici o milă nu mi-i,/ însă de tine mi-este milă cum stai frumoasă fără rost/ şi sclavă în singurătate - iar eu nu pot uita c-am fost/ bun de nimic până la ...

Nu, sigur că nu, nu am nici o Părere/ de Rău într-acest Implacabil Preludiu - dar Eu(l) se face-auzit împrejuru-mi:/ "băi, nu te grăbi, chiar nu vezi că eşti brudiu, eşti prea cotropit de Oniric, eşti primul/ şi ultimul Sclav al Chimerelor tale, al Pohtelor Tale lipsite de Noimă/ şi-al Minţilor tale Paradoxale, eşti insul Naiv şi Supus al Iubirii/ din care tu crezi că-ţi iei toată Lumina, în care tu crezi că rezidă Scânteia/ acestora Toate, acestora Multe cu Plus şi cu M ...

Mâţa asta mănâncă iarbă frumos/şi se uită la mine cum vin încoace/ şi cum sunt aproape gata să mă pierd/ pe sub ochii madamei cu bigudiuri,/ care fumează la etajul cinci făr-un sfert! Mâţa asta mă cunoaşte de undeva,/ dar se face că nu-şi mai aduce aminte/ când am fost s-o invit la ultimul concert,/ într-o seară, pe madama cu bigudiuri,/ care se ondulează la etajul cinci făr-un sfert! Madama asta fumează foarte frumos/ şi se uită la mine cum plec încolo/ şi cum nu p ...

Da, sigur că da, n-am putut să mai umblu/ cu Eu(l) astfel... şi-am chitit să-l arunc, să-l uit în de-a pururi căci numai năcazuri/ mi-a fost să primesc pentru Cauza lui - [de pildă, odată, mergeam o Cărare,/ să caut un Drum cât mai Strâmb, cât mai Lung spre Gara aceasta, spre trenul Sosirii,/ iar cest Individ - numitor de persoană, şi mândru, şi cinic, şi strict, şi stăpân/ - (un fel de golan fără şcoală, tehui) - începe să-mi spună: "băi, stai o secundă,/ stai ...

Pe limba cuvintelor tale sunt Grâu/ cu Patria-n fire - căţelul Pământului latră la Cer,/ prin Paiul subţire! Eu am Ciocârlie-n Cuibar şi-n Văzduh,/ pe vârfuri am Pâine din Darul Adâncului plin cu Ţărani/ rămaşi fără Mâine! Prin maci umblă Sângele lor Sfinţitor/ de Ziuă şi Noapte - miroase a tot ce a pus Dumnezeu/ în Turtele coapte! Sunt Grâu şi mi-i bine şi rău şi mi-i cum/ îţi este şi Ţie în vremuri când Lacrămi de Rod şi de Dor/ s-amestecă-n Glie! Adesea ...

Acesta e drumul spre gara Aceea/ uitată, cu Primul şi Ultimul tren al Vieţii şi-al Morţii, acesta e drumul/ frumos şi urât şi dintâi şi din urmă, e drumul pe care Nădejdea se naşte,/ dă-n clocot, îngheaţă, des/creşte şi scurmă, chiar dacă pe drumul acesta se-ntâmplă/ şi Visul Zdrobit, şi Regretul Scalen! Îl văd şi-l aud, cred că-i Primul... şi, dacă/ e Primul, e-al meu - este cel de Sosire a Celei pe care-o aştept de o Viaţă,/ pe care-am visat-o chiar fără s� ...

(!) dacă te duci la Cer să ceri/ formule, fapte şi păreri despre Pământ, nu întreba/ cine-a mâncat Lumina mea, nu întreba cine-a zvârlit/ atâta Eu în Infinit, cine-a născut şi a lăsat/ (de capul lui) Em/Ce/Pătrat să zic-aşa, universând:/ "sînt cel ce sînt, sînt cel ce sînt, Eu hotărăsc, voi nu sunteţi/ decât o sumă de pereţi şi vă cruciţi şi căutaţi/ - la sfinţi rotunzi, la zei pătraţi - locuri de Veci în Paradis,/ mere din Mărul Interzis" (!) (!) dacă te ...

De când visăm la România Mare,/ la România Toată - de Atunci nu vrem să mai deschidem nici o Rană,/ să mai călcăm pa Taine şi Porunci, nu vrem să ne mai umble Trădătorii/ prin Sânge, prin Candoare, prin Iubire, chiar îi conducem până la Intrare/ în Harta lor, chiar până la Ieşire din Ţara noastră Sfântă şi prea Bună/ cu lifte care n-au Identitate, cu Venetici omorâtori de Matcă,/ umpluţi cu Morgă, Ură şi Păcate! De când visăm la România Mare,/ la România T ...

Muscalule scăldat în lăcomie, murdar de sânge, dur cu ochii goi, fii credincios măcar o dată-n viaţă... şi dă-ne Basarabia-napoi! Ai tot muşcat, muscalule, ca fiara, din sufletul şi gândurile ei... te dai ne znaiu şi o faci pe prostul... vrei să ne furi şi pupăza din tei?! Ai tot umplut şi cerul şi pământul cu stalini, molotovi şi alţi păgâni... şi ne-ai luat din viaţă şi din moarte... vrei să ne iei şi apa din fântâni?! Fii credincios măcar o dată-n viaţă ...

Din Rapsodia Românească/ numai Atât a mai rămas - nişte slinoşi de peste Hartă/ i-au azvârlit grohăituri pe Lung, pe Lat, pe Frumuseţe,/ pe Ochi, pe Frunte, pe Grumaz - nu mai auzi nici Nai, nici Fluier,/ plăteşti cu Viaţa şi înduri zoo-urlări ţicnito-forme/ prin schizoizi cu timbru dur, grave răcniri demo-tălâmbe/ prin guri spurcate şi-anverguri cât să dărâme toată Ţara/ cu Suflet sterp şi Cap mahmur, cu hoţi şi cu mânjiţi pe Capră,/ cu Şmecheri şi Caricaturi! ...