1. În fiecare zi (îmi) aniversez Singurătatea şi scriu pe o Tăbliţă de Lut! I-am uitat data Naşterii, dar nu pot să plâng văzând-o cum trece peste morminte! Copacii înfloresc instantaneu... şi toată Lumea cere Iertare! Şi glasul: „Mergi sănătoasă, Mamă!”... Deodată, sicriul mi se pare ca fiind un Vehicul subpământean Perfect, iar Moartea se aseamănă cu o Primăvară timpurie! Numai clopotul se aude ca o chemare Acasă! 2. Cică mereu a venit în prima zi de Septembr ...

(!) toamnă crizantemătoare,/ toamnă crizantemireasă, vino şi la mine-n suflet,/ vino şi la mine-n casă, vino să-mi aduci osândă,/ nu cer milă, nu cer voie să mă laşi, fără durere,/ pe corabia lui noe (!) (!) toamnă crizantemplieră,/ vrei să-ţi fiu crizantemire? vrei să pierd-câştig turnirul/ doar de dragul dumitale? voia ta-mi este poruncă,/ vorba ta-mi este psaltire, ochii tăi mi-s, totdeauna,/ două geamuri catedrale (!) (!) toamnă crizantemporală,/ toamnă crizantem ...

Păi, dragă (şi des/cântată de păsări rare) Marie de la Pădurărie, îţi mulţumesc şi-ţi rămân dator pentru fascinantul tău răspuns la Scrisoare Deschisă, de ieri! Ori, mai bine-zis, nu-ţi rămân dator, pentru că te pun din nou la încercare cu un text "cules" din Trifa ta de Taină, mai ales că şi eu am umblat după iepuri, cuibare şi Mirare prin ceste Poghiazuri binecuvântate, sfinţite cu Lacrămi de Mire Moldav şi cu Viers murmurat de Ileană fără Sfârşit!... Aşa ...

Intrăm în aceeaşi oglindă şi în aceeaşi secundă şi în acelaşi gând şi în acelaşi vis: oglindă care niciodată nu poate să mintă, secundă în care niciodată nu-i închis, gând pentru care păstrăm numai înţelegere şi candoare, vis în care încăpem împreună şi fără să nu credem că fiecare-i împărţit la fiecare, departe de furtună şi cât mai aproape de Sfânta Treime, fără de care nu se poate nici lungime, nici lăţime, nici înălţime şi nici adâncime, ...

Dragă (şi des/cântată de păsări rare) Marie de la Pădurărie, într-o carte cu poezii scrise de Dimitrie Stelaru, pe care am recuperat-o din ruinele fostei Biblioteci a comunei natale, Rădeşti, taman la pagina cu celebra poezie "Taverna"... ("sunt o trestie sfâşiată de vânt/ în mijlocul mlaştinii râioase,/ taverna aceasta miroase-a pământ/ şi a fete frumoase")... am găsit un bileţel scris de tine, foarte vechi, însă impresionant prin acurateţe, prin caligrafie, dar şi pr ...

Uită-te în oglindă şi vezi ochii care te-au privit ultima dată: nu-i aşa că sunt verzi şi amari ca pelinul pe care l-am cosit când erai suferindă? şi ţi-ai tămăduit rănile sufletului pedepsit să (nu) mai vadă frumuseţea păcatului dintre minus/plus infinit şi farmecul uitării când (nu) (se) mai poate înflori salcâmul nostru osândit la o mulţime de singurătate? Uită-te în oglindă şi spune-mi dacă vezi ce verzi sunt lăcrămările ochilor mei rămaşi la tine când t ...

Însă ştiu, dragă (şi ce mai fără de care nu se poate) Marie de la Ţară, că tu nu-ţi vâri nasul unde nu-ţi fierb principiile/socotelile! Tu aşa ai fost învăţată din tată şi din mamă şi din moşi-strămoşi! Pe tine nu te interesează treaba mare, de care se ocupă alde Farfuridi, Brânzovenescu, Trahanache, Dandanache, Caţavencu, Cetăţeanul/Alegătorul Turmentat! Toată Compania de Sunet şi Culoare a cestor Nemuritori atât de bine prinşi/văzuţi de Geniul Caragiale, a ...

(!) am crezut mereu că nu s-a dus/ ş-am iubit-o fără şovăire: ea citea frumos "nimic în plus".../ eu eram tămâie la citire (!) (!) o cătam pe câmp şi prin păduri,/ lăcrămam şi nu ştiam pe unde s-o mai cat cu puşti şi cu securi.../ ş-apoi am crezut să se ascunde (!) (!) am crezut că se ascunde-n crâng,/ am crezut că se ascunde-n lume, am crezut ş-am început să plâng/ fără rost şi bleg şi fără nume (!) (!) am strigat-o până-n răsărit,/ până la-nserare am str ...

Dragă (şi cea mai fără de care nu se poate) Marie de la Ţară, te anunţ că stau ca pe ghimpi! Sau, mă rog, stau ca pe cuie, dacă n-am ghimpi! Sau ca pe jar, dacă n-am cuie! Sau ca pe marginea prăpăstiei dintre mine şi tine, dacă n-am jar! Sau ca pe gheaţă subţire-subţire, dacă n-am prăpastie! Altfel spus, stau nasol de tot! Şi stau nasol de tot deoarece... stau! În loc să mă întrebuinţez, să fac ceva, să mă apuc de ceva, eu stau! Tândălesc! Oftez de lene! Casc! Sta ...

(!) mariile mele sunt multe, nu pot/ să le număr, nu ştiu cânte sunt:/ le adun şi le scad, le iubesc şi le scot/ la plimbare prin iadul meu mov şi mărunt (!)   (!) mariile mele au plâns şi m-au dus/ anonim şi curat în ispitele lor:/ m-au dus în mătăsuri pe jos şi pe sus,/ m-au dat la statui de mâncare şi dor (!)   (!) mariile mele mereu mi-au făcut/ jucărele: arc, sabie, zmeu şi şotron.../ mi-au spus că-s o biată fărâmă de lut/ şi n-am să ajung niciodată ion (!) � ...