Dragă (şi nemuritoare) Marie de la Papetărie, te anunţ că, din motive pe care numai tu le ştii şi numai tu le poţi şterge de pe suprafaţa pământului, sunt în pană! Sunt în pană de cerneală, în pană de hârtie, în pană de peniţă şi chiar în pană de pană! Cu elegantă şi veşnică plecăciune te rog să-mi păstrezi şi să-mi dai, cu prima ocazie, cât te lasă inima dintr-aceste repere fără de care scriitoru-i mort! Mă rog, poate să scrie pe zăpadă, pe nisip, pe ...

Hai, Marie, să-ţi dau Foc.../ (pentru-n Ceai, pentr-o Căldură, pentru tot ce crezi şi ştii.../ Focul meu nu mai îndură n-închisoare, vrea să-l dau.../ am atâta-nflăcărare şi atâta Milă am,/ încât Sufletul meu moare n-orice Clipă, dar şi-nvie/ n-orice Clipă... oare-i Bine să pricep că-i Osândire?/ sau să cred că pentru Tine am de ispăşit şi-n Viaţă,/ am de ispăşit şi-n Moarte îndrăzneala cestor Jaruri?.../ jur că arde, arde, arde şi când plâng şi râd şi ...

Dragă (şi strict necesară) Marie de la Fermecătorie, am foarte mare încredere în laboratoarele tale secrete, în reţetele tale, în imaginaţia ta, în modul tău de a zice „abracadabra” şi „hocus-pocus”! Ultima dată, când m-ai chemat la un ceai şi am vorbit despre Decalog, mi-ai luat glasnicele cu părerile tale despre Actualitate şi cu soluţiile tale Salvatoare! Sigur îţi aminteşti că mă holbam la tine cum numai un sultan se uită la o Şeherezadă! Ce frumos şi prec ...

Uită-te în ochii mei şi fii foarte atentă: peste câteva secunde am să-ţi mărturisesc un adevăr simplu şi unic şi frumos şi ne/spăimântător, singurul adevăr de natură transcendentă, care învinge şi vremea şi timpul, care durează o viaţă şi o moarte...şi îndatorat, şi îndatoritor!   Gata, iată, se apropie momentul anume, tu ai să intri într-o legendă, eu am să intru n-aceeaşi legendă, n-am să te înving, n-ai să mă învingi, ai cei mai mari şi frumoşi oc ...

Dragă (şi foarte rară) Marie de la Croitorie, te admir până la divinizare pentru rezistenţa ta în breaslă! O breaslă din ce în ce mai puţină şi mai subţire şi mai uitată! Fiindcă lumea, lumea asta modernă şi aiurită şi contemporană, nu se mai îmbracă din/prin munca ta! Toţi îşi cumpără „de gata”, ca şi cum mă-sa i-a luat „gata făcuţi” de la Casa de Naşteri...şi doar i-a mai ajustat pe ici, pe colo...doar le-a mai luat din faţă şi le-a pus în spate, ...

(!) pământul umplut cu sicrie/ abia mai răsuflă-n mişcare, abia se mai ţine de steauă/ şi tot mai rahitic răsare (!)   (!) se-nvârte, inspiră nădejde,/ se-mpiedică, merge, expiră, îi scârţâie timpul şi vremea/ şi ultima pasăre-liră (!)   (!) jucat la trufie, pământul/ abia mai aude, mai vede cum n-are de-ales şi se pierde/ sub ură şi foame şi sete (!)   (!) stă-n sine cu morţii, nu poate/ să-i zvârle afară, mai are o clipă să-şi urle pustiul/ etern: sunt ni ...

Dragă (şi indispensabilă) Marie de la Castelul Peleş, nădăjduiesc să ajungă ieste gânduri/rânduri în lumina ochilor tăi! Am vrut să vin la tine, dar nici de-a naibii nu mă lasă amantă-mea! Fiindcă nu-i convine Coroana! Îi stă-n gât, cică! Cică-i mai bună Republica! Ea (şi alţii asemenea) venerează/cultivă/apără/răspândeşte Panarama/Scălâmbăiala, adică „starea” actuală socială şi politică din România! Aş putea să evadez, dar ştiu că la întoarcere ...

Ascultă salcâmul...ascultă-l/ cum strigă (înalt) (ne)răbdarea să sape n-adânc şi să-i toarne/ în zile şi nopţi timpul care-a fost sfetnic (mereu) aprioric/ şi sincer şi drept ca un Tată: ai Pâine?! ai Sare?! ai grijă,/ mănânc-o sau dă-o pe toată! ai Suflet?! ai Minte?! ai grijă,/ învaţă-(le) cum să (nu) fie şi cum să (nu) fii când Ispita/ îndeamnă la grandomanie  şi varsă otrăvuri pe Turtă,/ şi suflă măscări la ureche, şi-(ţi) surpă himera şi prispa ...

Dragă [şi ne(mai)pomenită] Marie de la Bibliotecă, ultima ta epistolie m-a găsit la umbra nucului bătrân! Chiar dacă-i Toamnă splendidă ca Tine, cest venerabil pom încă mai face umbră! Şi nu stau sub Coroana Domniei Sale pentru că mi-i cald, ci pentru că-l păzesc de Ciori şi de Oameni, mai ales de Oameni! În ciuda bătrâneţii, cest copac fructifer face nuci multe! Chiar foarte multe! Din ce în ce mai multe! Iar negrele astea multe, din ce în ce mai multe, fură şi ele, s� ...

Mai stă, mai porneşte, mai merge,/ oftează din greu, se hurducă, se-mpiedică, tace!...o, mamă,/ trimit spre nălţimea ta rugă: mai vino (o dată) acasă,/ n-odaia în care bunica spunea ce înseamnă lumina,/ curajul, ruşinea şi frica de cel care cheamă la pace,/ de cel care iartă păcate şi şterge greşeli şi (mi)-arată/ să-nvăţ cum să...Fiu cumsecade şi cum să nu las niciodată/ amarul şi dorul de ducă să-mi intre în inimă!...iat-o,/ se zbate-ntr-un timp ce-o hurduc� ...