* evoluţie * De când am dat în muguri sunt foarte pelerin,nădăjduiesc să aflu, să ştiu de unde vin,să aflu până unde clipeşte steaua mea,să ştiu cine îmi stinge jăraticul din stea!Şi dă-i, şi dă-i, şi luptă, şi luptă, şi dă-i…dă-iacestei lumi, poete, seminţe în păstăi,seminţe în carcase de mere şi gutui,în suflet de femeie cu ochii amărui!Sămânţă dacă nu e, nimic nu e, să ştii;nu sunt câmpii pe dealuri, nici dealuri pe câmpii,nu ţine nici o clipă ...

* aventuri * Doi băieţi de asfalt - Petrică Bostan şi sussemnatul - cu straie negre şi gânduri albe, vor să se ducă la părinţi. Părinţii sunt în cimitir. În pământ, adică. Afară e duminică. Şi iarnă. Şi ger. Esenţă de ger. Şi vânt. Esenţă de vânt. Până la ţintirim, băieţii de asfalt circulă cu frigiderul isuzu. Din staţia de autobuz mai sunt nişte sute de metri până la intrarea în cel mai sigur loc de parcare al părinţilor noştri. Pe drum - nu e bine, d ...

* (despre târziu) * Credeam că toate drumurile duc la Roma, că ştiu despre toţi şi despre toate, că tot ce zboară este bun de mâncat şi de băut pe săturate, dar habar nu aveam ce înseamnă linia orizontului, punctul despre care îmi spunea mama că trebuie să fie cât mai departe de picioare. Trăgeam în ciori cu ouă de privighetoareşi credeam că or să cânte frumos,dar habar nu aveam ce face, ce esteşi cum este Făt-Frumos,trăgeam cu praştia în triluri fără vinăşi nu ...

* (despre doamna Trei) * Doamnă Doi, dacă nu-ţi place pasărea cum dă din liră,alta n-am şi nu am unde să găsesc pasărea carevrei să-ţi cânte-n colivie şi să râzi când ea se mirăşi să-ţi dea până la moarte câte-o pană la picioare!Doamnă Doi, am îndoială despre mofturile tale,am ceva care mă scurmă când te dai din fiţă-n fiţăşi visezi trifoi cu patru şi-asculţi muzici haimanale,când te dai pe lângă şlobul cu mustaţa-n furculiţă!Doamnă Doi, doinesc înt ...

* (pentru doamna Carmen Hogea) * Trece un fluture negru prin dreptul soarelui meu şi se face noapte în dreptul sufletului meu stâng; închid ochii şi zic: ooo, lumina mea, lumina mea, de ce n-ai mai stat puţin să pot să mă stâng? Trece un fluture alb prin stângul soarelui meu şi se face ziuă în dreptul sufletului meu drept; deschid ochii şi zic: ooo, întunericul meu, unde este fluturele negru, cât să-l mai aştept? Astăzi, dis-de-dimineaţă, iubita mea la colţ:luaţi fluturi ...

* (parodie în stil ionic, după Cezar Ivănescu) * Când eram mai tânăr şi la trup curat mă jucam de-a muza sintaxă prin Bârlad, făceam treişpe-paişpe şi cartofi prăjiţi şi vedeam întruna filme cu bandiţi. Te visam întruna - ce te mai visam! - jucai noapte bună cu Omar Khayyam, jucai bună ziua cu poeţi de rând… până când, iubito? oare până când? Or să cadă toate…dacă n-or cădea,oare care steauă poate să mai steacând se surpă dorul, când se duce tot,când s ...

* (sau cum se intră în litigiu cu balaurul paznic de flori) * Sunt la Lala, la lalele albe, negre şi înalte, paralele şi păzite de-un balaur laureat la concurs de lapidare şi de câte multe alte jocuri din grădina unde vin mârlanii la furat. Lala este fată mare, chiar exagerat de mare, ţine tare la lalele, nu dă una nici de leac, numai mie-mi dă lalele să le dau la lele, pare că la Lala chiar iubirea este flască, este fleac. Stau cu Lala la palavre - este bacalaureată,are planur ...

* (ultima rugăminte) * Te rog frumos, nu te grăbi să ajungi în lumea cealaltă, îmi este frică nu cumva să-ţi treacă prin trup  vreo săgeată trasă de prinţul din Levantcând caută mistreţi cu colţi de argintşi se umple cu iluzii până la cerul unde îngerii şi sfinţii beau agheasmă şi mint!Te rog frumos,este o limită şi o măsură şi o ruşine în toatecele aproape de cerul şi de pământuldomnului Dante,este păcat să pleci în cealaltă lume,unde floarea de tei nu m ...

* (jocuri olimpice) * Jur: ce a fost cu viaţa nu mai schimb, zeii se dau de-a dura prin Olimp, dau muze ofilite pe nimic, nu pot fi tot…şi mi se face frig, iluzii nu mai am, nu mă mai dor, mirarea stă picior peste picior! Şi dacă stele fulgeră şi cad, sunt pulberea cărărilor din sat, adun şi scad ce n-am avut nicicând, admir tristeţea lupului flămând, ruşine mi-i de cerul care nu-i -  decât al meu, mai bine-al nimănui! Sfârşit la timp, mă duc la început:vreau să mă doa ...

* (de la Gina Onicescu) * De-a lungul tăcerii tale se aşează cuvintele  ca nişte soldaţi care ştiu că nu se vor întoarce niciodată acasă, chiar dacă războiul începe devreme sau târziu. A fost prea multă pace inutilă înaintea acestui război fără învingători, în care duşmanii dintr-o parte şi din cealaltă se bat până la moarte numai cu mirare şi flori. E timpul să înceapă,nu mai rezistă aşteptarea cu verzi şi uscate,fiecare soldat se visează erou şi înmormân ...