* (revelaţie în autobuz) * În ziarul de luni am promis că dau femeilor un hectar de ghiocei, adică grija de o viaţă şi toată averea părinţilor mei. Marţi, în autobuzul care mă duce toată ziua la moara cu noroc, mi-am retras promisiunea când o femeie spunea că sunt dobitoc. Citea ziarul de luni,şi hlizea, şi tot zicea: în puii mei,uite ce mai scrie şi ăsta, s-o creadă elcă buruienile deschid năsturaşii la femei!Astăzi am să dau o fugăşi am să dau foc hectarului în ...

* (nimic în plus) * Ştiu că pot, mă pregătesc să vreau, trebuie să tai din răutate, din ham-ham, din lene, din bau-bau, din fără de care nu se poate! Pun pe foc văleu şi hai sictir, dau la câini pistiluri şi stamine, beau agheasmă, rouă… şi mă mir cu proverbul facerea de bine…! Mai cioplesc un par, mai bat un cui,mai conduc iluzii către garăşi le urc în trenul nimănui…ce frumoasă-i viaţa, şi uşoară!Uite-aşa: cred că mă doare-n cot,dorul de uitare nu mă lasă ...

(pentru toate femeile din Galaţi)Nu pot şi nici nu-mi place să scriu despre femei:mă dor până la moarte, îmi fură panta rhei,mă fac de râsu-plânsu, şi sclav, şi împărat,mă pun să cânt din frunză şi din pierpătrat!Există vreo femeie mai bună ca a mea,mai blondă, mai brunetă, mai blândă sau mai rea?Există, nu se poate să nu existe cândfemeia, doar femeia dă viaţă pe pământ!Femeia e înaltă pe stradă, pe ogor;femeia este lungă în pat, în dormitor;femeia duce ...

(pentru Ana Trestiana)Mai ţii minte când a venit primăvaraşi eu nu ţi-am dat nimicşi tu ai făcut scandalşi se dezacorda vioarafiindcă era foarte frigşi din cauza emoţiilor căzusem de pe cal?Mai ţii minte când a venit primăvaraşi eu nu ţi-am cântat nimicşi tu ai stat foarte supăratăpână s-a lăsat searaşi eu am început să te strigşi să-ţi spun că vioara este dezacordată?Mai ţii minte când a venit primăvaracu trenul 2010 dinspre Bârladşi tu nu i-ai dat nimicşi ...

* (autodenunţ) * Nu mă ronţăie viermele invidiei, cum din mere, sau din vişine, sau din grinzile aşezate să dureze şi să sprijine o casă, un pod ori o galaxie… nu mă otrăveşte nici un venin, fiindcă nimic din ce-i omenesc nu mi-i străin! Nu ştiu ce o fi gaura de vierme,dar am auzit că poate fi salvarepentru cel care ucide zâmbindşi se teme că moareşi vrea să fugă în alt univers,cu toate mofturile lui viermănoase…nu mă tem, pentru că poetul esteun vierme de mătase! ...

* (tratat de milostenie şi ruşine) * Dacă vii acum, înainte de a se însera, jur să-ţi dau tot ce mai rămâne din duminica mea fiindcă nu sunt lacomşi îmi este foarte milă şi ruşinesă consum totul şi să huzuresc fără tine!Şi te rog să mai ştiică duminica mea-i în fiecare zi;grăbeşte-te, nu mai conjuga verbul a muri,vino şi trăieşte chiar acum,înainte de a se îndimineţa,am să-ţi dau fără ruşine şi milătoată duminica mea! ...

* (pentru Radu Macovei, La mulţi ani!) * Pe linia infinitezimală dintre Da şi Nu domnul Demiurg îngrijeşte Stâlpii Creaţiei Sale; din când în când, uitându-se Afară, porneşte Lumina şi trece prin Ea Trei Lacrimi Catedrale: una pentru tine, una pentru prietenul tău şi una pentru prietenul vostru cu minte şi cuminte;chiar dacă aveţi un prieten care nu are nici un prieten,între Da şi Nu nu există nici înapoi, nici înainte!Mai stă Demiurgul şi mai repară linia subţiredint ...

* feerie într-un act, către Vasile Cozma * Arhiva mea sentimentală e plină cu bijuterii:fluturi de lampă, ochi de vază, ciorapi şi lacrimi fumurii,danteluri mov tocmai de unde am vrut s-ajung, dar n-am ajuns,garoafe negre cremenite pe un picior fără răspuns,târziuri spuse mai devreme, devremuri spuse mai târziu,pene de păsări fără milă, nisip, relicve de pustiu,rochia mamei(de mireasă), praştia mea(de vânător),cămaşa tatălui(de mire), timpul(picior peste picior),sperietoa ...

* (la mormântul lui Georgică Codreanu) *Să nu i se pară că lor nu le pasă şi toate cuvintele sale că per, mortul se ţine trei zile în casă, apoi se îngroapă cu faţa la cer. Un viu în ogradă ciopleşte o cruce, o cruce uşoară, cu braţe subţiri; ciopleşte atent şi aminte-şi aduce de mortul prezent, încuiat în priviri. Copiii se joacă, privesc înainte,spre zarea bătută de vânt şi de ploi,se uită atent şi se roagă fierbintela cel mai de sus şi mai bun pentru noi.Ş ...

* (sanchi) * Te rog încet să te dezbraci, te rog chiar acum, nu mai există cale de întoarcere, nu mai ştii de unde până unde poetul, cu tele/viziunile sale pustii, începe să creadă că va putea vreodată să atingă locurile tale foarte frumoase, în care şi din care se aude lumina cum pătrunde până la sânge şi oase! Te rog să te dezbraci de caracterulşi de rochia ta cu străzi în perspectivă,şi apoi să mă laşi în ziua şi în noaptea aceeasă scriu cu cerneală măcar o ...