După ce termină de băut şi al patrulea rând de vin roş, canaliile se ridică de pe taburete şi dau să plece! Octogenarul Constantin Neceli „miroase” că ceva nu-i în regulă! Că prea hlizesc beţivanii, prea-şi afişează mutre de învingători! Bunul moşneag întinde mâna să ia cei opt lei de pe horn, dar nu află decât doi! Imediat îşi dă seama ce au făcut şmecherii! Şi, într-o clipită, ia puşca din cui, o armează şi opreşte elanul pezevenghilor, barându-le cale ...

Şi am să-mi fac o cruce mare/ din creştet până la picioare - să zică, cine-o vrea să zică:/ ce cruce!... trebuia mai mică! dar cine, oare, să-l îndemne/ să iroseasc-atâtea lemne bune de garduri şi de care?/ cine l-a pus să strice, oare, salcâmul ăsta falnic? cine,/ fără scrisoare de la Tine? ce fel de om, ce îndrăzneală.../ să-şi facă, fără socoteală, răscrucea asta-aşa de lungă!/... şi-o fi făcut-o să-i ajungă până atunci, când scrie cartea?.../ cât crede ...

Gorgoază şi Hurlup vor două kile de vin! Roş! Că dumnealor nu gâtlănesc alb! Cică vinul alb le face leucemie! Şi mai cică nu văd ce beau! Şi mai cică numai vinul roş le dă putere să-şi ducă trândăvia până la capăt! Şi mai cică vin roş a făcut domnul Iisus la Nunta din Cana Galileei!... Sigur că da! Moş Constantin se comportă! Se duce-n chimniţă şi le aduce jinduitorilor două kile de roş! De doi lei, adică! Însetaţii scot câte-un leu din chimir, i-l întind ...

Moto: călări-(m)-aş, dar n-am cai,/ des/cânta-(m)-aş, dar n-am nai, n-aş trăi, dar moarte n-am,/ aş fi câine, dar n-am ham! în cui sta-(m)-aş, dar n-am cui,/ n-am cui spune că n-am cui cere-un cui, dar nimeni nu-i/ cum am fost şi-oi fi: haihui! cum am fost şi-oi fi: pe drum/ - odini-(m)-aş, dar n-am cum, odini-(m)-aş, dar n-am când,/ nu am cer, n-am nici pământ!                                                         (Iola ...

Sigur că da! Jigălia – sat cu ţărani gospodari şi responsabili de faptele lor, dar şi cu jigodii bipede, cu şmecheri gata oricând şi oriunde să „ardă” pe vrun naiv ori pe vreun neatent ori pe vrun încă neatins de morbul parşiveniei „umane”! Dintre aceşti numai buni de legat la parul infamiei, numai buni de purtat prin sat şi admonestaţi în văzul obştii, doi sunt „renumiţi” într-ale şarlataniilor şi într-ale coţcăriilor de tot felul: Vasile Gorgoază şi ...

ce să scriu cireşelor amare/ din livada fără pasul ei ??? ce să scriu când poamele-i duc dorul/ şi se suie în salcâmi şi-n tei şi o strigă, însă ea n-aude,/ că-i plecată-n jos, de mult, de-atunci, când cireşul era mic şi singur/ şi făcea privighetori şi cuci şi o aştepta să se întoarcă,/ dacă nu degrabă, mai târziu, când se coc cireşele amare,/ să-mi şoptească ce şi cum să scriu ???   e târziu...nu crede că mai vine/ să citească ce i-am scris aşa: făr� ...

Sigur că da! Odinioară! În satul Jigălia! Viscolul ţine trei zile şi trei nopţi! Zici că totu-i mort, că nimic şi nimeni nu are curaj să scoată nasul din casă! Chiar nu se observă decât fumul ieşind pe bageacuri! Nici măcar o vrabie nu îndrăzneşte să taie văzduhul mirosind şi huind a simfonie albă, prielnică şi la timp sosită pe spaţiul şi timpul ogorât cu osârdie şi cu mulţumire faţă de Dumnezeu! Sigur că da! Cum scriam în ziarul de ieri, moş Constantin Nec ...

Nu mai rezistă printre gunoaie şi blesteme, printre indiferenţa şi scuipatul omului modern, nu-i mai suportă pe cei care se dau cu aramă pe faţă, nu mai poate fi Cenuşăreasă, e gata să plece oriunde şi oricând, însă n-o mai vrea şi n-o mai strigă nimeni la poartă, chiar dacă-i din ce în ce mai frumoasă !!!   Unii au declarat-o indezirabilă, alţii au declarat-o inumană, şi unii şi alţii au trecut la ură, huiduială şi lapidare – ea-i o Maria-Magdalena foarte fru ...

Iarnă grea în Jigălia, sat component al comunei Şuletea, din regiunea Vaslui! E omătul mare cât casa, nu pospai, cum cel de acum! Şi cu furtună de 100 de Km pe oră, dinspre Kremlin! Şi cu oameni bucuroşi că Dumnezeu are grijă de ogor! Şi cu flăcăiandri veseli şi cu fetişcane vesele că-şi pot face derdeluş, că se pot „bate” cu bulgări albi, că-şi pot „ctitori” oameni/animale din zăpadă! Cu ţărani credincioşi în Cel de Sus! Şi cu deosebit/continuu respect pe ...

şi vine să-mi bată la poartă şi vine să-mi bată la uşă şi vine să-mi bată la geamuri uitarea în cuie şi pleacă să n-o mai aud, să n-o văd niciodată !!! şi pleacă aseară şi pleacă acuma şi-mi lasă uitarea în cuie şi pleacă departe, departe, departe, departe – şi mâine mai pleacă o dată...şi, dacă i-o fi prea aproape aici şi acolo, e gata să plece continuu, unde eu n-am să ajung niciodată fiindcă am suflet de paie şi visuri mărunte !!! şi stau şi mă ...