Da, nu mai este Iubire! Sigur nu mai este! Nici măcar de leac! Nici ca material didactic în laboratoarele de cercetare a nenorocirii omeneşti! Şi nu mai este nu fiindcă oamenii, beneficiarii cestui afect vital, au dovedit lăcomie-n căutarea şi-n consumarea/exploatarea lui! Nu mai există nu pentru că Dumnezeu a-ncuiat magazia cu sentimente fără de care nu se poate... şi a lăsat pământeanul cu ochii în Soarele din ce în ce mai murdar, cu gândul la Luna asemănătoare din ce în ...

Vine cucu! Are numai o aripă! Cealaltă i-a căzut deasupra Bagdadului, pălită de-un Scud rătăcit! Aşa, unu pe trei mort şi doi pe trei viu, pare stăpân pe sine! Vine mai încet decât agale şi intră victorios în spaţiul aerian al ţării din patria noastră! Zice „cu”... zboară un kilometru... zice „cu”... Ce lungă linie de unire! - zice timpanul societăţii de consum. Din ce în ce mai puţini şi mai bătrâni, nişte copii măsoară microbii cu pasul şi se joacă de ...

Moto: „ringul de dans al morţii/ se află chiar în centrul de greutate al poeziei/ pe care dumneavoastră mi-o dictaţi continuu/ şi continuu mi-o cereţi înapoi/ pentru curăţenie şi reparaţii/ pentru încă o reanimare/ şi încă o reanimare/ până când capătul de sprijin se va muta sub linia mărginirii/ dezechilibrul devenind/ astfel/ indiferent/ adică egal cu toată nemurirea/ din orice punct de orbire/ şi din orice punct de vedere!” (Iolanda Cremene) !mă sui să şterg l ...

Din vârful dealului, se vede acoperişul casei lui Ion Mocanu, învelit cu tablă neagră. Dar şi învelitoarea căsuţei lui moş Gheorghe: un ţugui de paie aşezate cu atâta pricepere, că nici cel mai afurisit viscol, nici cea mai straşnică furtună nu le poate învrăjbi şi nu le poate zvârli de la rostul lor. Însoţit de imaginea acestui ţugui imposibil de uitat, dar şi de imaginea bătrânului de care mă despărţisem oleacă mai înainte, mă las la vale... şi nu-mi pot strun ...

De colo până acolo: unu câte unu, doi câte doi, dar nimenea nu merge numai înainte, nimenea nu merge numai înapoi, şi toţi cred numai în ochi pentru ochi şi-n dinte pentru dinte! Şi caută, şi caută... şi unii nu cred că nu află tot, şi alţii nu cred că nu află nimic, dar nimenea nu spune: eu nu mai pot, eu stau aici, nu mai fac nici un pas, nu mai caut, nu mai strig! Şi fără vro hodinire: unu câte unu, doi câte doi, merg de colo până colo, fără cuvinte... apoi, to ...

Încet-încet, frumoasă şi sobră ca o văduvă de război şi de pace, se apropie dinspre ultimul cuvânt, nu zice bună dimineaţa, bună ziua, bună seara... şi începe, şi face, şi tace, şi face, şi tace, şi face... şi se miră că nu mă aude nici plângând, nici râzând! Încet-încet, cum un tămăduitor neaşteptat şi parcă trimis special să mă descânte de dragoste, cu buruiană de urât, se apropie fără să se ferească de ochii lumii, ca şi cum vine la ultima noapte ...

Uite-aşa, mă las la vale, acasă, mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor! aştept să vină să mă ia, adică! dacă trebuie, trebuie, nu? să fii şi tu lângă pat, da? vezi cum faci, poate nimereşti chiar oleacă mai înainte de a-mi da sufletul, că vreau să vă spun ceva, şi ţie, şi nepoţilor mei, şi la toţi ţâncii şi la toate ţâncele din sat! nu cumva să credeţi că-i vorba de minciună sau tângă! e vorba despre ceva frumos, ca să vă ajute să (nu) mă uitaţ ...

Doamna mea frumoasă, ce departe eşti... mă visez cu tine, îţi ghicesc în ceşti, îţi ghicesc în stele verzi ca ochii mei când coboară luna dezbrăcată-n tei!   Doamna mea subţire, ce departe sunt... port încet stigmatul omului mărunt... şi în carul mare car un car mai mic, plin cu lemne calde, să nu-ţi fie frig!   Doamna mea plecată după Au şi Ag, mi se cremeneşte mâna pe briceag tocmai când se pare c-am să pot lua viaţa unei păsări-liră...lira mea   a trăit, s ...

Toată viaţa, de când a prins a merge cu/pe picioarele lui, moş Gheorghe a clefăit mii şi mii de hectare de glod. Desigur, mai mult desculţ decât încălţat. Sigur, umbla şi încălţat cu opinci, că altceva era greu de găsit şi, mai ales, de cumpărat. Cu astea frământa mii şi mii de hectare de omăt. Cu astea călca viscolul şi pădurile. La vreme de sărbătoare şi de alean, cu astea învârtea o horă şi o sârbă, clocotea o ciuleandră, desena pe colb un vals, un tangou.. ...

Şi cât pe ce, atunci, era să-ntorc/ din drum, Căruţa, şi să mai rămân încă un veac alăturea de Schit,/ la fel de credincios, ori de păgân, la fel de mare, sau la fel de mic,/ la fel de dat drept hrană la-ntâmplare la fel de inocent, de vinovat.../ şi (tot la fel) sclav (scump!) la fiecare cuvânt al Vieţii şi cuvânt al Morţii,/ cuvânt al Osândirii prin Iertare! (într-un cuvânt, cuvânt al Mântuirii/ prin Pogorâre şi prin Înălţare!)... Dar n-am întors căruţa...ş ...