Ieri, în drum spre autobuzul care circulă de rupe asfaltul şi face legătura între „dormitorul” Sfântul Lazăr şi gara CFR, întâlnesc două persoane (şi personaje) foarte cunoscute în spaţiul Mioritic a/real: Ion Mutelcă şi Vasile Cherpedin. Ceşti doi octogenari se duc în/spre marginea oraşului. Se duc pentru ca să ia o gură de aer curat şi oleacă de linişte. Fiindcă (în inima putregăioasă a Noului Galaţi) aieste două elemente strict trebuincioase senectuţii... ca ...

!să pot cu aceste cuvinte ajunge în colţul opus l-aş spune pe-acel ce mă vinde aş spune ce încă n-am spus! !mă ţine ceva la fereastră mă ţine de când sunt născut mă ţine o frică de-a voastră şi-o teamă de-a mea de-nceput! !îmi trece prin geamuri o piatră zvârlită de unde nu ştiu cu milă un câine mă latră să ies şi să fug în pustiu! !nu pot cu aceste cuvinte dar vreau sclav în colţul opus nu pot nici cu alte cuvinte voi ştiţi şi vedeţi ce n-am spus! ...

!cât mai trăieşti să nu mă mai faci fir de iarbă pentru cai ştii caii pasc foarte uşor pasc mult şi bine până mor! !până mor ei până mor eu fără să afle dumnezeu ne-au dat la toate şi la toţi patru picioare patru roţi! !n-am să te mai cât mai trăiesc în visul tatălui ceresc fac frunză verde fir mohor să saturi caii până mor! !până mor ei şi până când va să rămână pe pământ stingându-se încet uşor doar umbra mea şi umbra lor! ...

"Vezi orizontul? E ăla din vârful dealului. Nu se vede, însă-i acolo. Vezi unde-i acolo? Pe fiecare vârf se află câte un orizont, deşi nu se vede. Tu vrei să ai orizontul de pe dealul Ciorii, mai aproape, sau orizontul de pe dealul Ciutei, mai departe? Dacă alegi orizontul apropiat, crezi că poţi să ajungi mai repede la el, nu? E o minciună gogonată. Şi ştiu că ai fost de multe ori pe culmea Ciorii. Ai găsit orizontul acolo? Nu l-ai găsit. Ai fost şi pe culmea Ciutei. Şi ni ...

Ţii minte dansul mut al întâlnirii pe calea care duce într-o doară?!... (era tangou, sau vals, nici nu mai ştiu)... şi eu credeam că duce până-n gară! Şi ce volute-n dârdora-ntâmplării ne desenau portaluri spre uitare... era frumos, foarte frumos era... chiar auzeam „drum bun” la fiecare! Şi că plecăm cu trenul tocmai unde nu vine seara să te risipească... dar auzeam şi râsuri şi plânsori dinspre-adâncimea cea dumnezeiască! Şi nimeni-nimeni nu se-ncumeta să ne ...

Vin rece. Din ce în ce mai rece. Vin vechi. Din ce în ce mai vechi. Deopotrivă: şi rece, şi vechi. Deopotrivă: şi substantiv, şi verb. Vin rece şi vechi... dinspre Bârlad. Fiindcă vin cald (din ce în ce mai cald) şi vin nou (din ce în ce mai nou) nu se (mai) poate. Şi toate acestea fiindcă amanta mea, cea mai frumoasă din mijlocul Moldovei de peste tot, e bolnăvioară: face temperaturi... dar face (abia-abia mai face) şi pulpe de post, şi sare în bucate. Sare (în bucate)... ...

Moto: „au făcut copiii noştri dinţi/ muşcă din bunici şi din părinţi/ muşcă din văzduh şi din pământ/ muşcă şi din morţii din mormânt” (Tudor Gheorghe) !am încercat frumos... am încercat cu vorbă rară, blândă şi înceată, să vindec rana liniştii din jur, să-i bandajez fractura, să nu vadă cum fii şi fiice scuipă în obraz pământul scump, şi-i pun urât şi greu pe umerii fărmaţi, cum (blestemând) aruncă pietre-n domnul dumnezeu! !am încercat... da ...

Mă sui în autobuz şi nu mă doare piciorul stâng. Şi nici de-al naibii nu vreau să mă aşez. Fiindcă scaunele-s ocupate cu elevi sârguincioşi. Cu domnişoare şi flăcăi scurgându-li-se cabluri din urechi şi indiferenţă din constituţia ostenită şi firavă de atâta democraţie. Şi nici n-am de gând să cerşesc. Fiindcă nu-mi şade bine la palmares. Odihnească-se în pace tineretul cesta umplut ochi cu osârdie, că tare-i grea şcoala românească modernă şi căpiată de ...

Este cazul (cred că-i cazul) să ne dăm o ţâră sama/ cât de mare e distanţa de Si Vis Amari, Ama!.../ cât de mult se-ndepărtează de la rost şi de pe cale/ ceşti cuplaţi la zgomotoare, ceşti săriţi din balamale,/ ceste lungi şi scurte dive prin "boema" lustruită/ de triumful decadenţei începând din crisalidă,/ de victorii fără luptă şi de glorie măruntă,/ de urât, de gol, de lene pe-o cărare ce se-nfundă,/ pe un drum cu orizontul chiar sub nasul lor de "vază".../ D ...

!pe fiecare frunză scrie toamnă cu galben în caligrafii de vânt şi iartă-mă şi bună seara doamnă mi-i frig mi-i dor şi parcă nu mai sînt! !de ce mi-i dor e singura-ntrebare caut răspuns zburându-mă în gol o pasăre de-a pururi călătoare de-a pururi rătăcindu-se de stol! !în toamna asta nu mai plec de-acasă nici o plecare nu mai are preţ rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ! ! şi parcă nu mai sînt de-atâta brumă tăcere ...