Ion Zimbru

Ion Zimbru

Servicii funerare decente ÅŸi sicrie la kilogram (II)

Luni, 29 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Cel care a avut ideea să vândă sicrie la kilogram merită toată aprecierea ne/muritorilor noÅŸtri. Punerea în aplicare a acestei deosebite descoperiri antume creÅŸte foarte mult ÅŸansa de viaţă, fiecare muritor riscând să devină longeviv, să concureze cu bageacul docului în materie de vârstă. Modul de operare este extrem de simplu. Cine are nevoie de acest costum sobru pentru viaÅ£a de apoi trebuie să respecte câteva obligaÅ£ii simple, relativ uÅŸor de dus la îndeplinire. CântÄ ...

Eu sunt punctul tău de vedere (uvertură)

Sâmbătă, 27 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Åži uită-te în punctul meu de vedere ÅŸi vezi dacă poÅ£i rămâne acolo...mai sunt câţiva zmei, câţiva fii frumoÅŸi ÅŸi câteva zâne!   Åži zgripÅ£uroaice mai sunt câteva, ÅŸi chiar balauri mai sunt, ÅŸi fata babei, ÅŸi fata moÅŸneagului, ÅŸi capra solemnă, ÅŸi lupul cel mărunt!   Sigur că da, am păstrat din fiecare, ÅŸi le dau apă vie, ÅŸi le dau lumină... să nu rămână moartea singură din ce în ce mai tristă ÅŸi mai puÅ£ină!   Sigur că da, ce mult vreau sÄ ...

Servicii funerare decente ÅŸi sicrie la kilogram (I)

Sâmbătă, 27 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Se ştie, se spune şi se vede că firmele de pompe funebre sunt ultimele care pot să dea faliment, patronii acestora fiind ultimii faliţi ai degringoladei mondiale. Aparent, nu-i nici o aglomeraţie în multele şi desele încăperi şi chichineţe care fac şi desfac sicrie şi tot ce face parte din recuzita unei înmormântări, oricât de săracă ar fi aceasta. Dar, aruncând un ochi prin perimetrele cimitirelor, ţi se ridică părul măciucă: din ce în ce mai multe cruci proaspete, di ...

O mulţime de doi supra doi (desene de fum)

Vineri, 26 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Åži vezi cum viorile intră-n copaci, ÅŸi puii în ouă, ÅŸi ouăle-n cloacă, ÅŸi mărul în floare, ÅŸi leacul în vraci, strigarea-n tăcere ÅŸi ÅŸade în pleacă! Åži vezi cum s-aude atunci, înapoi, sosirea în gară a trenului care aduce veniri cu mulÅ£ime de doi supra doi când apune mănâncă răsare! Åži-auzi cum se vede acum înainte de-a fi mai încolo ajunsă, ajuns târziu mai devreme decât cele sfinte închise afară, deschise-n pătruns! Åži vezi ÅŸi auzi ÅŸi te-ntoarce acasÄ ...

Scrisoare domnului care a strigat-o foarte mult pe doamna Lui

Vineri, 26 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Încă de dinainte de a fi descoperit, înfăşurat şi desfăşurat, Strigătul era un caz particular al Tăcerii. Un caz particular care, în general, trecea prin aer, prin vid şi prin proiectul lumii viitoare ca să ajungă la capătul celălalt al strigătului, unde auzul, abia descoperit şi înfăşurat şi desfăşurat (şi el) se comporta ca un caz particular al surzeniei, mai ales că Marele Timpan Universal se afla, şi el, la primul scâncet, la prima vibrare perpendiculară pe Tot Š...

Eu nu mă joc de-a Moldova, Mihai! (scrisoare de acreditare)

Joi, 25 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: "Ai grijă, doamnă, nu cumva să nu-i stingă             vreo oarbă tentativă de îngheÅ£,             aruncă-mi lancea lor în partea stângă             ÅŸi ia-mă sclav ÅŸi câine-n VoroneÅ£!"                      & ...

Un cal, o baragladină şi nişte ciomăgari (III)

Joi, 25 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
După o noapte de bucurie ca la uşa cortului, dezertorul negru începe să nu se mai simtă în largul lui, adică liber, departe de obligaţia şi de severitatea militară. Începe să-i fie frică, se uită pe drumuri, nutrind speranţa să nu vadă vreo patrulă căutându-i şi mirosindu-i urmele. Piranda şi puradeii îl întreabă de ce-i aşa întunecat. Zice că a făcut o boacănă. Că, de fapt, nu-i în permisie, cum a croncănit cu o seară înainte. Că, de fapt, a sărit gardul ca ...

Ultima de la-nceput, prima de la terminare (frescă în genunchi)

Miercuri, 24 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Vine lupul de la stână, vine acru şi încet... e flămând, mânca-l-ar oaia... parcă-i ultimul poet care nimereşte miercuri la iubire şi la stână şi rămâne să-şi mănânce numai limba lui română! Trece printr-un sat de oameni şi se-ntreabă: unde sunt? măcar unul să-l primească şi să-i dea un os mărunt, ori măcar firimitura de la prânz, ori de la cină, ori un lucsuleţ din lampă după ce-a făcut lumină! Case triste, ogrăzi goale, pomi cu păsări fără cânt, măre ...

Un cal, o baragladină şi nişte ciomăgari (II)

Miercuri, 24 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Robert Stancu, baragladina militară din ziarul de ieri, a vrut să dea calul regimentului la câini, dar ăştia muriseră cu un leat mai înainte, doborâţi de foame şi în lanţuri, fiindcă resturile de mâncare din urma soldăţimii erau duse la porcii gospodarilor din preajmă, contra cost, ca să scoată şi gradaţii un ban de ţigări şi lichior. Iar câinilor le-au curs balele până le-a căzut părul de foame, până au făcut jigodie şi alte defecte anatomice, până le-a rămas ...

Dulceaţă de cireşe amare pe roată (sfârşitul drumului spre început)

Marți, 23 Aprilie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Dulcele meu singur cireÅŸ amar,/ umbli cu crengile pline de flori/ prin grădina în care îmi amintesc de mama/ cum asculta vreo două privighetori/ ÅŸi le ruga să fie acasă când ne vom întoarce cu toÅ£ii/ să fim martori la toate sfârÅŸiturile/ ÅŸi la toate începuturile roÅ£ii! Åži cum îţi spuneam,/ dulcele meu cireÅŸ amar,/ umbli prin grădină ca un rege,/ ca un stăpân cu crengile la spate,/ ÅŸi-i spui mamei să deschidă poarta la singurătate,/ că vrei să vii înaintea noastrÄ ...
Pagina 663 din 752