Gata, masa-i plină, toţi sunt aşezaţi la hrana cea de taină, lumânarea de botez arde în sine, citesc numai bucurie pe feţele arse de soare şi credinţă! care mai de care îmi citeşte viitorul, îmi ghiceşte în ochi, în lacrimi, vede în plânsul meu un fel de părere de rău a Vieţii, un fel de extaz al Morţii! care mai de care se întrece în a-mi spune ce am să fac la şcoală şi după şcoală, ce am să ajung, unde am să ajung!...Iată, ţaţa Pachiţa, sora lui Ion Creţu ...

Moto: "sigur că nu! nu vezi că nu mai merge?              las-o acolo, pleacă, uite-aşa!              du-te acum şi adu-l să încerce!...              n-o să mai zică-n veci...sigur că da!"                                                     (anonim folk)   Ieri ai crezut că-i tocmai mâine seară, fără să ştii că eşti alaltăieri... mâine-ai aflat, fără să ştii că-i astăzi, cum să nu ...

Duminică, în prima zi după creştinare, toţi cei interesaţi şi dezinteresaţi încep să se pregătească să înceapă desfăşurarea cumetriei. Care mai de care umblă mai ţanţoş, mai agitat, mai preocupat, mai aşa şi pe dincolo, mai nu ştiu unde, mai nu ştiu cum!...(Fratele meu, Nicolae, are cinci ani peste secunda Zero, spre înainte, până Când!...Sora mea, Lucia, are trei ani peste secunda Zero, spre înainte, până Când!...Eu am trei luni din anul întâi al drumului de l ...

!pot ieşi (într-o clipită) din secunda asta lungă... pot, fiindcă port limbajul veşnic al deşertăciunii... pot, fiindcă am nimicul care poate să-mi ajungă... unii spun că numai alţii, alţii spun că numai unii!   !pot intra (fără oprire) chiar în moartea asta scurtă... pot, fiindcă-mi cer părerea toţi mărunţii, toţi înalţii... pot, fiindcă toată viaţa mi-am ascuns-o într-o turtă... alţii spun că numai unii, unii spun că numai alţii!   ?dacă pot, cine mai umb ...

Şi uite-aşa se botează robul lui Dumnezeu! şi uite-aşa mă ia preotul şi mă vâră în cristelniţa cu apă sfinţită...o dată, de două ori, de trei ori, încet, cu grijă, nu cumva să mă scape în dimensiunile lichidului sine qua non, în braţele celui mai mult şi mai ne/cunoscut lichid de pe pământ!...(vorba ceea: din apă, Doamne, m-am născut şi m-aş întoarce-n apă!)...Da, de trei ori mă scufundă şi mă scoate preotul, numai de trei ori, însă suficient ca să înghit ...

oare ce să-mi facă moartea...dacă viaţa nu-i în stare să mă suie în icoane, să mă ţină pe picioare, să mă pună doar oleacă lângă cei de pe perete, să mă lase-n lumea asta...cât ai zice frunză verde? ce să dreagă, ce să strice, ce să tacă, ce să spună,  când moldova bate-n poartă şi cu pâine şi cu sare? când eu vreau să-i fac din liră, dar ea fulgeră şi tună, zvârle din senin cu piatră...ce să facă moartea, oare?   oare ce să-mi facă viaţa...dac� ...

Biserica nu-i departe. Cam un kilometru, un kilometru şi-oleacă de mers cu piciorul. Numai că drumu-i zdrelit, hurducăit, cotit, sucit, la vale, la deal, abrupt, înclinat, zemos...(Seamănă cu Singurătatea. Pentru că doar Singurătatea stă şi face aşa, cum vrea, de capul şi de sufletul ei. Doar astă soră a Frumuseţii şi a Sălbăticiei îşi desfăşoară ne/păsarea în văzul lumii, spre admirare sau blestem)....Iată, până la poartă mă cară nana Zamfira! aici, mă dă nan ...

am ochi trimis la orizont/ s-aducă cer pe trup de lut... (dar ştiu că am de aşteptat).../ oare ce fel de început (de la nimic) prin mâna lui/ (către nimic) mă trece iar? o fi alt fel? n-o fi alt fel?/ darul... o fi acelaşi dar? mă tem (de n-o mai fi aşa)/ că nu-s în stare a primi ofranda: miezul unei nopţi/ de amăgire-n miez de zi... ori miezul unei zile lungi/ în miez de noapte, de ucis, prin somn, sub salcie, sub tei,/ sub îndurare, sub cais, lângă atât şi-atât nimic,/ ş ...

E sâmbătă şi sfârşit de toamnă. E splendid. Nici cald, nici frig. Peste tot, prin copaci, numai aur şi aramă. Şi multă foială în jurul meu. Şi nanul, şi nanele, şi de-ai noştri, şi de-ai lor, şi vecine. Şi câte-un ţânc mai răsărit, şi câte-o ţâncă mai curioasă, uitându-se prin gardul de nuiele orizontale, aduse de tata, din pădurea lui Vasile Candrea!... iţindu-se printre tufe de dumitriţe, printre ochiul-boului, să vadă ce se petrece cu mine, ce-i cu atâta ...

Da, în sfârşit (?) sunt născut, sunt viu, trebuie să cred că sunt viu! şi am şaizeci de ani! şaizeci de ani, la naştere? da, sigur că da! după cum aud, unii au şaizeci de secunde, la moarte! şi, atunci, de ce nu-i normal să poţi avea şaizeci de ani în clipa naşterii?... Da, sigur că da! trebuie să accept că este real tot ce se întâmplă, tot ce se petrece cu mine, în legătură cu mine! n-am încotro!... Iată foarte mulţi oameni tineri, foarte tineri, mai ales femei, r ...