De când nu mai ştiu nimic despre ea,
îmi amintesc vioara pe care
am umplut-o cu ghiocei şi i-am aşternut-o la picioare!
Era iarnă spre primăvară,
şi domnişoara se pregătea să cânte
o arie din capodopera iubirii cu toate aripile în/frânte!
Era frumoasă şi tristă ca o catedrală
jefuită de haimanale,
eu eram cu inima la gât, cu sufletul sărit din balamale!
De când nu mai ştiu nimic despre ea,
despre ochii şi mâinile ei,
sunt arie din capodopera iubirii lângă vioara cu ghiocei!
