dumnezeule... ce frumoasă eşti! mulţumită ţie m-am vindecat
de toate bolile din lume, şi sunt foarte sănătos şi curat!
dumnezeule... ce departe eşti! vreau să te văd!... mulţumită ţie
am să-ţi înfloresc, la primăvară, un hectar cu iasomie!
dumnezeule... ce aproape nu eşti! mă doare mai tare ca o rană
din toate războaiele purtate pentr-un strop de nirvană!
dumnezeule... câtă lacrimă adevărată poţi să torni în ochii mei
când văd şi aud cum se lasă târziu, şi tu nu mai vrei!
dumnezeule... te implor să ai răbdare măcar până la primăvară,
când nădăjduirile se suie-n icoane şi încep să nu moară!
dumnezeule... câtă splendoare în depărtarea şi în apropierea ta,
şi câtă iasomie va înflori peste toată liniştea mea!
