Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Lauri, coclauri şi nici un strop de Eternitate (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 18 Octombrie 2014
Îşi face bordei în coasta lui moş Ghiţă Fluture şi a ţaţei Niculina. Coasta de din vale de gardul lor, nu coasta lor anatomică, desigur. Nu s-a zbătut să obţină aprobare pentru a-şi ridica palatul subpământean. Că doar n-o să vină edilul rural să-i dărâme cuibarul subteran. Şi, chiar dacă…
Printre legi de paie şi prin găuri de lux
Scris de Ion Zimbru Vineri, 17 Octombrie 2014
Din ce în ce mai sărac şi mai greu, din ce în ce mai fără de calciu şi fără de perspective, abia se mai ţine pe picioare, abia mai reuşeşte, cu chiu-cu vai, să nu cadă şi să nu-şi rupă gâtul, să nu-i stea inima de care avem atâta şi…
Cod negru şi alarmă de gradul zero (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 16 Octombrie 2014
Sărmanele cărţi! Ba nu! Sărmanul homo sapiens! Le-a ţinut în garaj, nu a mai găsit ciocanul din cauza lor, iar acum le azvârle!...Ce spectacol trist! Mă uit...şi-mi dau lacrimile! Cărţi mucegăite, prăfuite, nenorocite! Nişte păsări în agonie! Lungi, mari, scurte, negre, albe, colorate! Unele sunt cu ochii definitiv deschişi înspre…
Cod negru şi alarmă de gradul zero (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 15 Octombrie 2014
Mă duc pe strada Cluj, exact în colţul unde aceasta dă nas în nas cu strada Oltului şi unde bădia Nicu Cristea are "Istina", un magazin mic de statură şi foarte scurt în lungime şi-n lăţime pe partea stângă, în care (de la opt la şaisprezece) stă parasimpatica doamna Valentina…
Şi văd cum stă sub tei fără oprire (IX)
Scris de Ion Zimbru Marți, 14 Octombrie 2014
Da...mă uit la mormanul de nisip! doamne, ce mult timp mi-a adus tata! o fi aşa mare depozitul de sub costişă? văd că foarte mulţi săteni se duc mai mereu acolo şi-şi iau! îşi iau cu buzunarul, cu pumnul, cu şapca! unii îşi iau cu căruţa, că sunt lacomi, nu…
Şi văd cum stă sub tei fără oprire (VIII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 13 Octombrie 2014
Da...am o grămadă de timp! pot da şi altora! pot umple toate clepsidrele din Zimbru! că toţi au orologii cu nisip! adică toţi îşi imaginează timpul in/finit turnat ireparabil şi inexorabil de o mână nevăzută peste frumoasa (ori urâta) lor întâmplare de a fi! unii nu se plâng niciodată că…
Şi văd cum stă sub tei fără oprire (VII)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 11 Octombrie 2014
Nu-mi vine să cred ce aud de la poartă. Sigur că da, trebuie să mă dau jos din vis, trebuie să mă dau jos din somn, trebuie să mă dau jos de pe prispă şi să mă duc la ea şi la el. La fată şi la tei, adică. Trebuie...…
Şi văd cum stă sub tei fără oprire (VI)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 10 Octombrie 2014
Să dorm niţel... fiindcă, vorba aia, degeaba mă scol cu noaptea-n cap şi cu ziua la glezne, degeaba mă ridic pe oase la cântatul porumbacului haiduc, dacă nu-s bun de nimic, dacă plec şi risc să adorm în timpul mersului, nu? Sigur că da! Nu strică oleacă de somn profund,…
Şi văd cum stă sub tei fără oprire (V)
Scris de Ion Zimbru Joi, 09 Octombrie 2014
Uite... mai sunt două ceasuri până se crapă de ziuă. Tata nu are ceas. Nici mama nu are. Nici eu nu am. Nici fratele meu, nici surorile mele. N-avem nici de perete, nici de masă, nici cu pendul. Nu avem nici un fel de ceas. Nici digital, nici de mână,…
Şi văd cum stă sub tei fără oprire (IV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 08 Octombrie 2014
Da... negreşit, plec în zorii, când şarlele lui Lungu sunt mai lente, mai cu frică de stăpân, mai prietenoase! şi parcă şi timpu-i mai bun şi mai lung şi mai potrivit pentru scopul vârât de atâta vreme-n capul şi-n sufletul meu!... Da, exact când mama pleacă la prăşit tocmai pe…
Şi văd cum stă sub tei fără oprire (III)
Scris de Ion Zimbru Marți, 07 Octombrie 2014
Sigur că da... mă duc aşa, ca şi cum mă aşteaptă pentru (dez)legare! chiar acum, în crucea nopţii mă duc! ştiu foarte bine cărarea până acolo!... dar trebuie să trec pe lângă stâna l-alde Lungu! şi au ăştia nişte câini mari cât nişte zimbri uitaţi pe Valea Zimbrului şi pe…
Şi văd sub tei cum stă fără oprire (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 06 Octombrie 2014
Şi iată ce aud dinspre fata cu tei, dinspre teiul cu fată: "Noaptea dansează striptis în petunii,/ începe (noaptea) dorul de pian.../ Dau un regat pentru Sonata Lunii,/ dau şi potcoava Calului Troian!// Cu ochii-mi goi, de patru Iliade/ vreau să cobor tristeţea din statui.../ Troia mă-nvaţă (astăzi) cum se…
Şi văd sub tei cum stă fără oprire (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 04 Octombrie 2014
A fost odată...exact când mă pregătesc (la şcoală şi-n casa natală) să scriu despre ce a fost odată. Mă pregătesc încet, dar mereu. Pregătirea-i simplă. Trebuie doar să am ochi buni şi minte sănătoasă. Şi am, slavă Domnului! Ochii sunt buni. Chiar foarte buni, mă pot lăuda. N-au cum să…
Vino măcar până la poarta sufletului meu! (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 03 Octombrie 2014
Da...de atunci, toate curcubeele sunt multicolore. Nici unul nu mai vrea să fie alb-negru. Şi eu, eu ce mai colorez, dacă vin toate de-a gata, frumoase, numai bune de văzut, de socotit, de minunat? Şi cum o mai văd pe fata în rochie de stambă, dacă nu mai avem ce…
Vino măcar până la poarta sufletului meu! (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 02 Octombrie 2014
Cu tot ce-mi spune şi cu tot ce-mi porunceşte în ziarul de ieri, mama are dreptate. Chiar dacă nu ştie (deocamdată) câteva amănunte esenţiale din realul/imaginarul meu dat în clocot, nevasta lui tata consideră că trebuie să mă pună la punct, să mă ţină şi cu picioarele pe lut, nu…
Vino măcar până la poarta sufletului meu! (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 01 Octombrie 2014
Din câte-mi şopteşte şi-mi arată geografia planetară terestră, Mediterană-i mare pe mijlocul pământului şi locuieşte-nspre sudul teiului în care stai şi cauţi cu privirea către răsărit. Din câte ştiu de la tine, Ea dinspre această mare trebuie să vină, dinspre Roma, nu dinspre dealurile Ciutei, da?! Şi dacă-i aşa, ce…
Tarele şi moalele statului de strâmb
Scris de Ion Zimbru Marți, 30 Septembrie 2014
Cu zeci de mii de flecari cocoţaţi pe capra schilavă a Republicii (noastre) Capitaliste, cu mii şi mii de iresponsabili ajunşi amploiaţi în instituţii, la drumul mic şi la drumul mare, seriozitatea naţională românească începe/a început de mult să-şi dea duhul. Corectitudinii i se zbate coliva-n piept, şi moralitatea are…
De ce urli, cadrule?
Scris de Ion Zimbru Luni, 29 Septembrie 2014
Harababura dezlănţuită în urmă cu aproape douăzeci şi cinci de ani nu are capăt. În condiţiile evidente, n-are cum. De fapt, cei care propagă/propovăduiesc devălmăşia publică sunt exact cei aleşi să apere liniştea şi ordinea cetăţii. Altfel nu-mi pot găsi explicaţie la perpetuarea panaramei din bomba numită "Atlantic", unde, ieri,…
Amintire cu Aia din primăvară până-n toamnă
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 27 Septembrie 2014
Mâncăm urzici. Anul ăsta, plantele astea urzicătoare s-au făcut din belşug. La scară locală, aceste vegetale spontane constituie, în sezon, o posibilitate de hrană la îndemâna oricui. Râpile şi lizierele sun doldora de oameni care caută şi găsesc şi culeg minunea verde, recomandată de către tot felul de fitofagi şi…
Suleyman şi concentrarea educaţiei cotidiene
Scris de Ion Zimbru Vineri, 26 Septembrie 2014
Circul pe strada Frunzei strivite, pe trotuarul drept, cu nordul în spinare. După ce că-i îngust, acest trotuar docil mai are şi pistă de biciclete. După ce că are pistă de biciclete, mai are şi fecale canine, şi muci de puşlama, şi scuipat de lepădătură, şi ambalaje zvârlite de netrebnici.…
Observaţia şi dezamăgirea vânzătorului de sicrie
Scris de Ion Zimbru Joi, 25 Septembrie 2014
Cum ziceam în ziarul de alaltăieri, mă duc (sâmbătă) să văd cine şi de ce se ocupă cu Apocalipsul de la Palatul Sporturilor, să văd cine maltratează bolnavii Spitalului Judeţean cu atâta nesimţire şi decibelime, mai ales că în Consiliul Local avem şi un medic răspunzător de sănătatea sărmanilor ajunşi…
Gata, nu mă mai pun cu blondele!
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 24 Septembrie 2014
Ieri, la ora opt şi treizeci de minute fix, n-am încotro (n-am ce face) şi mă sui în autobuzul care serveşte traseul 9, din staţia aflată în faţă rău famatul fost "Atlantic", unde se dezbrăcau şi (poate) se mai dezbracă şi acum nişte blonde unsuroase şi deştepte, acidulate şi libelule,…
Semnul arhicunoscut al imbecilului contemporan
Scris de Ion Zimbru Marți, 23 Septembrie 2014
El este! el este domnişorul mire! nu l-am mai văzut de la începuturi! este în carne şi în oase! sau carnea şi oasele sunt în el! nu se ştie exact! dar el este! mirele de atunci! nu mirele de acum!... Cel de acum e mire de nailon, de plastic, de…
Din care am vrut să beau şi să intru în păcat
Scris de Ion Zimbru Luni, 22 Septembrie 2014
Iată-l...el este! el este punctul meu de vedere! el este orizontul! el este cel fără de care nu se poate! nimeni nu poate fi în locul lui! el se face că nu aude izvorul în care plânge zâna desperării şi din care am vrut să beau şi să intru în…
