Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Ultimul turnir de crizanteme (cuprinsul din ziarul de ieri)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 09 Octombrie 2015
Pe fiecare frunză scrie toamnă, cu galben în caligrafii de vânt! mă iartă-mă şi bună seara, doamnă! mi-i frig, mi-i dor... şi parcă nu mai sînt! De ce mi-i dor? e singura-ntrebare! caut răspuns, zburându-mă în gol...!... eu, pasărea de-a pururi călătoare! de-a pururi rătăcindu-se de stol! Şi se anunţă…
Pastel paranormal printre potcoave pierdute
Scris de Ion Zimbru Joi, 08 Octombrie 2015
Printr-o epistolie manuscrisă (amirosind a floare trecută de salcâm şi a fluture fără viitor) o domniţă rămasă de strajă la fereastra Cetăţii Neamţului, exact pe marginea sudică a Istoriei de nord, mă roagă să-i scriu despre noroc şi răbdare, despre resemnare şi aducere-aminte. Şi nu pot s-o refuz. Nu pot,…
Elegie pentru o iubire care n-a mai avut loc
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 07 Octombrie 2015
N-am ce să-ţi reproşez. Atunci, când te-am văzut la hora de Paşti, nici o femeie nu era mai frumoasă ca tine. Sigur m-ai văzut consternat şi aproape rezemându-mă de gard, nu cumva să pic prin colburi, nu cumva să-mi stea inima de atâta şi atâta năuceală. Sigur ai râs în…
Un domnişor gălăţean aduce aur de la ruşi
Scris de Ion Zimbru Marți, 06 Octombrie 2015
La prima vedere, n-am crezut că nu-i Ciprian Porumbescu într-o călătorire prin josul Moldovei de sus, dar fără vioară! O fi lăsat-o pentru odihnă?! O fi dus-o la-ncărcat baladele rămase prin susul Moldovei de jos?!... Pentru că apariţia sa-n perimetrul apropierii mele şi al celor prezenţi la o împrejurare de…
Bolnavul inimos în ţara lui Surcică Vodă
Scris de Ion Zimbru Luni, 05 Octombrie 2015
Pe vremea doctorului Vesa, celebru depanator de creiere omeneşti (fie-i ţărâna corespunzătoare şi uşoară!) moş Ion Mutelcă a făcut supărare mare la inimă, şi asta a-nceput să i se fâlfâie rău de tot. Pe holurile şi pe pereţii sectorului de la internare erau aşa de mulţi şi diferiţi gândaci încât…
Să nu te mai prind, că-ţi rup picioarele!
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 03 Octombrie 2015
Să nu te mai prind la poarta mea, că-ţi rup picioarele! Ce tot mă deranjezi atâta? Ce tot îmi tulburi bagajul în fiecare zi? Ţi-am spus că nu-s pregătit pentru tine, pentru o relaţie strânsă cu persoana şi personalitatea ta? Nu numai o dată ţi-am atras atenţia că nu-s de…
Cine-i infractorul din autobuz?
Scris de Ion Zimbru Vineri, 02 Octombrie 2015
Da, nu care cumva să credeţi că infractorii „muncesc” numai în PPPR (Palatele Penalilor şi Penibililor din România), numai în „subteran”, ori numai în multe şi alte multe instituţii şi „unghiuri” favorabile hoţiei! Nu care cumva să credeţi că infractorul „înalt” sau de „rând” va dispărea vreodată din peisajul nenorocit…
Hai la mere!
Scris de Ion Zimbru Joi, 01 Octombrie 2015
Din cauza aceasta, şi numai din cauza aceasta, trebuie să înţelegi că aşa-zisul „măr interzis” a fost îngăduit totdeauna. Dacă nu era permis, nu eram nici eu, să umblu cu prolegomene, dar nici tu, să bagi la cap despre necesitatea ispitei şi despre imposibilitatea fiinţei în lipsa un banal şi…
Să nu se împiedice Apa în care a plâns Dumnezeu
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 30 Septembrie 2015
Omul acesta-i alcătuit din pace şi iubire. Omul acesta nu-i niciodată omul acela, indiferent din care parte a vieţii îl priveşti şi-i cercetezi apropierea. Omul acesta vede înălţare de fiecare dată, când se întâmplă/petrece coborâre în lucruri. Când pleacă, ori când se întoarce, ori când nu pleacă şi nu se…
Patru nesimţiţi şi un câine
Scris de Ion Zimbru Marți, 29 Septembrie 2015
Pentru cei normali la suflet şi la minte, intervalul şase şi jumătate şi opt fără un sfert nu este recomandat în autobuz. În care autobuz? În toate. De ce? Fiindcă-i de vârf, adică ocupat de aşa-zişii şcolari. Pe toate traseele şi în toate sensurile de mers. Şi ce dacă-i ocupat?…
Învăţăturile lui nenea Unu către hodorogul de la Tirighina
Scris de Ion Zimbru Luni, 28 Septembrie 2015
Din când în când, cam de două ori într-o viaţă (prima oară, la Sosire... şi, a doua oară, la Plecare), nenea Unu bate la poarta lui moş Ion Mutelcă, îl salută cu tot respectul din centrul şi din marginea Infinitului... şi-l roagă frumos să-i aducă şi să-i arate răbojul. Aseară,…
Două baliverne cu ochelari
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 26 Septembrie 2015
Mă aflu într-un autobuz de pe traseul 105. Circul spre capătul celălalt. Circul voios, că nu-i aglomerat. Şi nu urlă nimeni la telefon. Ciudat, nici un călător nu sparge seminţe. Doamne, zic fără cuvinte, câtă civilizaţie şi cât respect pe traseul acesta!... Din staţia următoare, năvalnic şi feminin, urcă două…
Ştii unde se ascund fluturii când plouă? (IV)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 25 Septembrie 2015
Te-a lămurit finalul poveştii cu Ivan Turbincă? Te-a lămurit, da? Acum, după ce te-ai convins ce poţi păţi, îţi mai arde să mă urmăreşti? Tu eşti o stare! Şi eu sunt o stare! Altfel spus, habar nu avem ce/cine suntem! Ai citit ce a riscat şi ce a păţit eroul…
Ştii unde se ascund fluturii când plouă? (III)
Scris de Ion Zimbru Joi, 24 Septembrie 2015
Imposibil să nu-ţi mai aduci aminte ce poezie ţi-am suflat atunci, când a murit maică-ta! Că eram şi eu acolo! Nu m-ai văzut? Ce-i drept, sunt foarte greu de remarcat, dar ochiului tău nu cred că i-a scăpat exact ceea ce urmăreşti acum! Ţii minte că ţi-a dat taică-tău o…
Ştii unde se ascund fluturii când plouă? (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 23 Septembrie 2015
Domnule, în ziarul de ieri nu am reuşit să smulg nici o glasnică din muţenia ta ne/fecundă! Hai, te rog, pronunţă-te măcar pentru azi, că nu se ştie dac-om mai fi-n cel de mâine! Tu poţi fi sigur că ajungi? Nici eu, cât sunt de veşnică, nu ştiu dacă mai…
Ştii unde se ascund fluturii când plouă? (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 22 Septembrie 2015
De ce mă urmăreşti, domnule? Ţi-am făcut vrun rău? Vrei să-mi faci vrun bine? Ce ai de gând? Sunt în stare să te înfrunt, dar spune-mi care-i scopul dumneata! Vrei să-ţi spun că eşti caraghios? Te ţii toată ziulica şi toată nopticica de coada mea, însă nu zici nimic! Cum…
De bucurie, biserica s-a întors acasă
Scris de Ion Zimbru Luni, 21 Septembrie 2015
Jupânul Emil Ion Batog îşi face bagajele puţine, spune o rugăciune mai mult în gând, îşi şterge oleacă de lacrimă...şi pleacă. Are treburi care nu suferă amânare şi nu pot fi lăsate în plata lui Dumnezeu, mai ales că-i coadă lungă la Casieria Celestă. Biserica rămâne tristă şi singură. Şi…
Şi mai trăiesc şi acum, dacă n-or fi murit
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 19 Septembrie 2015
Sigur că da!...Încet şi-n tăcere, ceşti tuspatru (reuniţi printr-un joc devastator al întâmplării) dărâmă gardul împărţirilor şi al despărţirilor de atâta vreme bună şi rea, dar şi de atâta trecere a timpului indiferent şi in/util. Nuia cu nuia şi par cu par, „zidul” scade, dispare, se face una cu cerul…
În care Ion şi Maria înlemnesc instantaneu şi corespunzător
Scris de Ion Zimbru Vineri, 18 Septembrie 2015
Şi ea şi el se uită-nspre porţile-amândouă. Ion înlemneşte cu linguriţa-n chesea. Şi Maria înlemneşte la fel. Fiindcă la poarta lui bate Ioana, despre care credea (toată lumea credea) că a murit. Fiindcă dinspre poarta ei bate Costică, despre care credea (toată lumea credea) că a murit pe front. Cei…
Cele mai curate vorbe despre aproape şi departe
Scris de Ion Zimbru Joi, 17 Septembrie 2015
Aproape are irisuri albastre. Departe are irisuri verzi. Ion se întreabă ce culoare se întâmplă dacă (se) amestecă verde cu albastru. Maria cu Ion, adică. Aproape cu Departe, adică. Adicătelea, aproape cu departe, nu? Sigur că da! Cum să nu (se) întrebe? Şi Departe îşi pune aceeaşi întrebare. Dar n-are…
Cele mai frumoase vorbe despre dragoste şi sete
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 16 Septembrie 2015
Maria Departe nu stă la mare distanţă de Ion Aproape. Între ei nu se află decât un gard din nuiele de carpen împletite orizontal printre pari de salcâm. Bărbatul femeii Departe, Costică, a murit pe frontul de est, la Ţiganca, în al doilea război mondial. Femeia bărbatului Aproape, Ioana, a…
Lacrima miresei este mai scumpă decât a mirelui
Scris de Ion Zimbru Marți, 15 Septembrie 2015
Nu mi-a spus nimeni, nu m-a învăţat nimeni, însă aşa am citit şi înţeles din marile cărţi ale omenirii: "Nunta are două capete. La capătul celălalt al nunţii, mirele îi dă miresei o lacrimă pentru drum. Drumul acesta ţine până la capătul celălalt al nunţii, exact cât măsoară distanţa dintre…
Şi se stinge cu mâna întinsă
Scris de Ion Zimbru Luni, 14 Septembrie 2015
Da...sunt oameni care cred în eternul Mâine, chiar de-s cerşetori, chiar de-s dezmoşteniţi ai sorţii, chiar de-s convinşi de zădărnicia cestei aşteptări, cum erau fenicienii aşteptându-şi corăbiile să vină la ţărmuri, deşi ştiau că sunt scufundate pentru totdeauna. Da...sunt oameni pe marginea drumului şi pe marginea lumii, a căror tenacitate-i…
Vă rog foarte frumos, treceţi Dincolo!
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 12 Septembrie 2015
Sigur că da! Cum să nu-mi aduc aminte? Parcă aşa era: vă ordon, treceţi Prutul! Sau, dacă am avea un alt Mareşal deştept, numai bun de asasinat, ar urma să-mi amintesc: vă ordon, treceţi Nistrul! Sau, dacă am avea...!...Dar nu avem! Asta-i: nu avem! Şi, dacă nu avem, ce facem?…
